Poezii despre moarte și păsări, pagina 2
Lecție
Trebuie să învăț cum se moare
căci de trăit, omul trăiește oricum
să învăț de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
și de la râul ce trece nepăsător dispărând
peste banii peștilor.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Valul e zbaterea dorului mării
De a fi pe cer pasăre și muri...
În stropi de alinare cu șoapte
Printre stele de nori auzite
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.
Iarba murind înverzește cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu brațe de flori.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară
Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Și fiecare oboseală
Își cată, grea, un căpătâi.
Atârnă-n cerul de cenușă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldărușă.
Tăcere în tăceri te simți
Și seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimți
Tăcerile.
poezie celebră de Nichifor Crainic din Țara de peste veac (1931)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița-de-vie
Vița-de-vie casa noastră
O-mbrățișa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Vița-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni ușa poartă;
Eu plâng și mă gândesc la tot.
poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție
De la păsări care zboară
În înalturi către soare
Omul nostru ia aminte
De la ele până moare.
De la floarea ce se-ndreaptă
Totdeauna către sori
Ia modelul soldățelul
Care face raportări...
De la păsări, de la flori!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte câine
Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
și cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu
Foarte pasăre am vrut
să-ți adorm doar peste scut
lepădat și început
de numai ce m-a durut
Foarte om poate-aș fi fost
dacă-aș fi știut vreun rost
ce este în tine os
și ce este roșu-n, roz.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb
gândul alb
asemeni unei păsări
ridică aripile
cerul colorat de inimi
marea respinge epave
la țărmul scoicilor moarte
soarele triumfător
ascunde umbrele în suflet
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proto-colul
nu doar femeile-s târfe, și
bărbații fac burtă la sol
moartea e un proto-col uterin (?!) înțepat
păsărica se-nalță cu piciorele crăcă
nate, piuie prin cenușa ineptului
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Dimineața zori se-aprind,
Zarea este luminată.
Pe cer stelele se sting,
Natura e minunată.
Soarele-înroșește norii,
Încălzește toată glia,
Colo sus, în dealul mori,
Frumos cântă ciocârlia.
În grâu se-aude pitpalacul.
Salută și el dimineața.
Păsări survolează lacul,
Clocotește iarăși viața.
poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și păsări, adresa este: