Poezii despre moarte și pensie, pagina 2
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Toate aparatele de fotografiat sunt stricate
M-a sunat să-mi spună
că va muri în curând,
nu înțeleg de ce tocmai pe mine.
O altă zi, un alt apel telefonic banal,
aceleași țigări, același ceai...
Nu am reușit să-mi pierd optimismul încă.
În stația de autobuz nu e azi nimeni,
ceața coboară ușor peste oraș,
fabrica funcționează la capacitate maximă,
toți sunt fericiți
dorm într-un pat cald,
au un loc în autobuz
cu puțin noroc poate se vor bucura
și de pensie.
Gina de la etajul trei
a rămas iarăși gravidă,
Dumnezeu iubește proștii
și insectele dăunătoare.
Bani sunt, dar nu pentru noi,
lăcustele atacă recoltele bogate,
[...] Citește tot
poezie de George Cătălin Cudalbu (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să divorțez
Aș vrea să divorțez de tine viață
Să mă duc pe un munte
Și casă să-mi fie codru
Iarba să mă învelească
Păsări și fiare, prieteni
Ce nu se roagă să moară capra
Râul să-mi fie gramofon cu vinil de vânt
Pensie alimentară am să-ți plătesc
Până la urmă notarului negru
Ce nu uită vreun nume
Ce s-a însurat cu tine
Acum lasă-mă să divorțez
Pretendenți ai cu duiumul
Cu averi, palate îndrăgostiți de tine,
Și iubita de la tine am să o răpesc
Sub cerul fără facturi
În iarbă să mă învelesc
Și să mă îmbăt cu rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușile mustăciosului
Trei păpuși călare
Pe un măgar fiecare
Cu prorocul în față
Sunt legate cu ață
Si urlând din vuvuzea
Strigă tuturor "băi"păzea
Vine Măria sa Moroi
Ce vă aruncă cu noroi
Și să nu încercați
De el să vă legați
Căci el este-nvierea
Și hotiei nemurirea
E apus și răsărit
De "ei" baronii slăvit
In banii mereu scăldat
E viitorul minunat
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Premiați pentru uitate reprezentații
Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanți noștri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...
Ce-i aude țipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moșneguț slab și împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...
C-un colț de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpați de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...
Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu și verde
ce să caute o doamnă bătrână autoare
cu basc roșu-ntr-o intersecție-n care
pe partea ei de poșetă neagră puțin
răvășită-n curenții de aer ultramalign
toate
semafoarele sunt de-un verde smaragd
ca trucurile de țigară - fumurile - din oz
poate doamna caută o toamnă roz - de
acolo și bascul de-un roșu-semnal (?!) -
fețele
smulse de perne și atârnate-n balcoane
foșnesc între ele cu voci apretate: o,
doamna scriitoare nu mai poate, pare
că moare, mâine lua pensia în ferestre!
există
toate motivele geodezice ca să credem
că-n bulevardul cetății, colț cu strada în
gustă a miresei frivole, se petrece un fapt
de un ero(t)ism ce ține mai degrabă de
șinele
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Securitatea, Armata, nomenclaturiștii comuniști și morții de la Revoluția din Decembrie 1989 (satiră)
Crime monstruoase ei au săvârșit,
Peste-o mie oameni și-au găsit sfârșit,
Iară criminalii, după-atâția ani,
Zburdă-n libertate, ca niște cârlani.
Drept recunoștință că au tras în noi,
Le-au mărit salariul, le-au dat grade noi,
Funcții, decorații au primit răsplată,
Crimele sunt șterse, iar ei fără pată.
Ei au pus chiar mâna toată pe putere,
Iar economia e-azi a lor avere;
Jefuit-au țara fără vreo cruțare
Și numit-au jaful ei privatizare.
Ba Ion Iliescu, cea mai mare fiară,
Fost-a președinte peste-a noastră țară,
Iară Petre Roman, un alt trădător,
Ți-a fost prim-ministru, țara mea de dor.
[...] Citește tot
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (4 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din uluirea mea...
Din uluirea mea văd țara în asalt,
Noroiul plin cu sânge e botezat asfalt,
Pâinea cu chimicale e hrana declarată,
Pensionarii foamea ca jertfă încă poartă.
Saliva urii țâșnește printre dinți,
De-atâta supărare și ceru-i fără sfinți,
Nu mă întreb de sunt evenimente
Sau fapte bune, cu înclinații drepte.
Văd evaziv tâmpenii cu obrazul pătat,
Deșartă e menirea cuvântului brăzdat
De ură, de-ntuneric; apucături adverse
Excavează ochii, lumina să și-o verse.
De-aceea-s hotărât în cearcăne de nori
Să pun boabe de soare, nenumărate flori,
Din lecția de viață o vorbă-am să preiau:
De voi muri e una, în rest dreptate vreau!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aer cu diamante
Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar
se porni să roadă tapițeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
mașina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborâse când s-a auzit
înghițitura.
Șoferii mestecați
au plâns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atât de frumoasă
încât și câinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.
Atunci portarul își înghiți decorațiile
când ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinți
cheia franceză și cablul
ascensorului ce-o purtă
[...] Citește tot
poezie de Florin Iaru din Aer cu diamante (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii negri
Cu pantofii negri se merge mai ușor sub pământ,
Unii vor spune că este o glumă proastă,
Dar eu făcut acest experiment, într-o noapte
Am intrat în cimitir cu costum și pantofi negri,
Am coborât într-un cavou și am început plimbarea,
cineva m-a cam beștelit, așa e lumea,
altul a vrut să mă ia la bătaie, poți să dai într-un mort?
La colțul unei alei se discuta despre a treia cale,
Era unul mustăcios, semăna cu Stalin și explica
Molcom cu este cu fericirea poporului,
A apărut Hitler, l-a tras de mânecă,
aveau ceva de pus la punct, să nu audă
bătrânul Winston care deja pufăia nemulțumit,
democrația este ceva inevitabil, zicea,
noroc că morții nu prea simt foamea,
nici case nu cer, cu salariile au răbdare,
de pensie nici nu poate fi vorba,
iar dictatura e bună că adună mulți morți laolaltă,
se poate face un miting, un război, acolo, ca lumea,
nu știu de ce, m-a cam plictisit discuția,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și pensie, adresa este: