Poezii despre moarte și plâns, pagina 2
Iluzie
ghemuită, plânsă, abandonată
într-un colț al eternului sicriu
nici eu la capăt nu-s așa de viu...
care oare e viața cea adevărată?...
poezie de Constantin Marafet din Penumbra Trandafirului (2013)
Adăugat de Ana Maria Bentea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același farmec...
La Nord, în țările ploioase,
Cu melancolice popoare,
Sunt visători ce plâng și sufăr
De nostalgii de soare...
Și, rar, când cerul le trimite
O rază caldă, o zâmbire,
În loc să cânte, să renască,
Ei mor de fericire...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu pierde întotdeauna
Imi amintesc toți am plâns
când sicriul unchiului Sol a luat-o la vale
cineva tocmai apăsase un button
(și a ajuns jos
unchiul meu
Sol
deschizând o ferma de viermi).
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe luptătorul mort acasă i-au adus
Mort, pe luptător mort acasă i-au adus
Ea n-a leșinat, nici n-a țipat plângând;
Prietenele care-o vegheau au spus:
"Trebuie să plângă ori va muri curând."
poezie de Alfred Tennyson din Prințesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă alexandrină
III
Aș plânge cu lacrimile tale.
Toată viața am fost bolnav
de inima lucrurilor.
M-aș dezbrăca până la os
și-aș rotunji, în pământ,
amfora de sânge a macului,
să treacă oamenii pe lângă mine,
fiecare către moartea lui,
și să mă respire.
poezie de Viorel Ilișoi din Curierul (august 2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile mele
Când voi muri - izbavă din viață fără rost -
Două femei pe lume vor ști cândva c-am fost.
Una e mama... Alta, străină mi-i de sânge,
Pe catafalc sui-vor, mă vor privi - și-or plânge.
Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,
Și s-or pleca spre frunte-mi, cu flori și c-un blestem.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbat matur
bărbat matur
întreținut de mamă
nu a mulțumit
vânătăile de pe fața ei le explică prin cădere
de ce unii mor
și eu nu
privește fereastra
de ce trebuie să sufăr atât
geamurile plâng cu toamnă târzie
în acvariu porcușorul
roade un morcov
poezie de Jan Szafron din Deby Rajdwegu, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ta
Oameni mor în ochii mei,
nu contează ce sunt ei,
și nimeni nu plânge
e bucuria ce strânge
în tine toți sfinții.
Și-n gândurile minții
lumina-ți îmi curge pe față.
.........................................
Ce bine-i să fi lângă ea
acum și în altă viață
într-o lume doar a ta.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o creatură
Ca această piatră
de la S. Michele
atât de rece
atât de rugoasă
atât de uscată
atât de refractară
atât de total
lipsită de suflet
Ca această piatră
mi-e plânsul
ce nu se vede
Moartea
se ispășește
trăind.
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăirea
A trecut moartea pe lângă mine
m-a salutat
și a murit!
Și după ce-am trecut de ea
am plâns
am râs
și-am huiduit!
Și am trăit-o
și-am trăit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și plâns, adresa este: