Poezii despre moarte și plante, pagina 2
Vers metafizic
Iată și ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfășurat în steag
Precum un zbir, cu față-acoperită.
Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori
și abia acolo - cel mort
Ochii înfundați ai celui mort
Vor zări minunăția noilor lumi:
Plante, plancton, scoici și lumini.
Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopții
Ah, ce minunat și măreț mormânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planta învățând olandeză
Timpul moare!
Put secundele cu inimile deschise
Se aud minutele cum bat
Orele călăresc minutarele interzise.
Număr
pajiștea cu o umbrelă din care ploaia
și-a anunțat deschiderea
fulgerului. Știi! Știi!
Știi să te lași
cu pașii pe spate. Punct!
Am înțeles că sunt un garaj
din care
se aud
motoare cu îngeri în spinare
în picaj.
Nu, tremur de frică să nu vină iarna!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuind cerul
Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.
Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.
Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.
Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
[...] Citește tot
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au murit poeții
Vouă, celor morți, arși, împușcați,
Vouă vă scriu, colegi din tinerețe.
Un torent de pământ se prăbuși peste voi
și freamătă - cu freamăt de plante.
E tăcere, nemișcare și gol
Vârtejuri de pământ, pe jumătate stinse -
Unde este durerea - gurilor moarte
cuvintele să nu le lipsească -
Iată, deasupra, înalt, în trunchiuri
din voi crescute freamătă nopți și vânturi,
pentru gurile pline de pământ și var
în zadar căutați cuvinte -
E târziu, prea târziu pentru încătușate mâini
prin neodihnite furtuni, nopțile să le sfarme.
În zadar pe cei vii îi chemați
cu plânsetul și vaietul vântului.
[...] Citește tot
poezie de Tadeusz Borowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Diversitate
Nicicând târziu nu-i a iubi,
Mereu devreme, a muri...
E prea ușor a critica
Si mult mai greu e a crea.
Este comod a lâncezi
Si greu, maratonist să fii.
Prea palidă-i lumina-n casă
Si prea aprinsă-n bolta albastră.
Ades apare ironia.....
E greu să-ți stăpânești pornirea.
Si răutatea e un spin
Infipt, aduce un suspin.
Invidia-i plantă perenă
A fost si este in arenă.
Doar concurența cu fair-play
Înalță-n ranguri corifei.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar în somn
Ai turle de biserici pe piept, iubito
sânii tăi se ridică spre cer
raiul și iadul sunt doi adolescenți
care merg pe stradă sărutându-se
am rămas pe pământ deocamdată
admir sângele verde care-mi curge
din brațe, din brațele cu care mă
închin și cu care te mângâi
sunt aproape plantă, îngăduiți-mi
să mor înflorind
imaginându-mă tânăr, acum
când reptila uriașă a somnului
intră în cameră
măcar în somn să fiu tânăr
Măcar în somn.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluții
Din materie pierit-am, să-ncolțesc în firul ierbii,
și-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
și-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura și eu odată mai presus de lumea asta
și mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi și-ntâi descinse în materie, și apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a și nu și-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu și-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicții, pe care le știi prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte și înțelepciune,
dar din mințile-i trecute nu și-a mai adus aminte,
și din mințile-i de astăzi încă va sui pe trepte.
poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare postumă
Deschide-mi poarta inimii pictată
Cu vermillon și-albastru de cobalt,
Și intră - fericită-nvingătoare -
În minuscula-mi "sală de-așteptare"
Pe-a cărei pardoseală-mpestrițată
Cu plăci hexagonale de bazalt
Șopârlele versifică la soare
Și viperele-nvață geometria...
E tot ce mi-a rămas din măreția
Și nebunia fastului regesc
Cu care-aș fi-ncercat să te iubesc!...
Alhambra-i azi o cârciumă banală,
Veneția, o lamă de cuțit,
Canossa, o iluzie papală,
Și Muntele Măslinilor, un mit...
Alege-ți, dar, tu singură trofeul
Ce te-ar putea despăgubi de morții
Căzuți în fața porții...
Împodobește-ți apoi gineceul
Cu zâmbete și plante otrăvite,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-un leu iau
un rest de pastilă să simt
cum mor neasistat astăzi
după ce domol mi-a crescut
inima fără-ncetare ca o filă
de roman cu luciferi și nopți
horror pentru leul devalorizat
țin mult la restul de pastilă
să-l iau cu ceai de plante
desfrânate pe dealuri la soare
nu-mi pasă de leul meu mult
devalorizat pentru un covrig
am un criteriu de sacrificare
a leului care freamătă în mână
întâi identific locul unei farmacii
apoi mă mișc repede spre ușă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețeta vieții
Asta e rețeta vieții,
care mi-a spus-o mama,
tinându-mă în brațe
în timp ce plângeam.
Gândește-te la florile alea
pe care le culegi toamna
ele oricum vor muri,
și tu plângi.
În grădină în fiecare an
apar și plantăm flori,
copaci și alte plante,
ele te vor învăța,
să știi ce e frumosul.
Apoi vine toamna
și ele se vor usca.
Chiar și oamenii sunt trecători
la fel ca apa care curge.
Toamna încorporează
un timp de tranzit.
Maturizează-te,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și plante, adresa este: