Poezii despre moarte și rândunele, pagina 2
Zborul cu scânduri
Lumea a devenit un vis bizar
Pentru cel care a avut îndrăzneala lui Icar
Cad lacrimi de foc peste aripile-i de șindrilă
Noroiul domnește peste universul de cleștar
Poarta bisericii e mare, zăvorul greu sugrumă trandafirul roșu
Timpul se ascunde în morminte sub lespezi devenite trup
Moartea se prelinge încet pe ziduri
Neantul țipă din cupolă
Îngerii se ascund sfioși in păru-i
Acolo unde mâna sa îi omoară
Privi-vor iarăși cerul
Din ochii nemișcati ai unei rândunele
Ghioceii, flori de măr, în temnița din munte
În mintea unui zeu pribeag
poezie de Florin Constantin (februarie 2010)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună străvezie...
erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele
și ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleași șoapte:
- închide-mă în colivie
o rândunea în colivie?!
tu știi, dacă-i închisă moare
- ba nu, era așa de vie
și brusc sa transformat în floare
și ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea noastră-i un blestem
Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deși noi vrem ca să trăim...
Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.
De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.
Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două maluri..
(în stil basarabean)
Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" și nici "acum",
și tot ce-am fost aiurea va muri
și va pleca pe ultimul său drum,
Mă va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau nițel ițit de după nori),
mă va petrece capra cu trei iezi
și stol de corbi ( de-acei nemuritori ).
Se vor opri ai mei cu poduri și pomeni,
o mâță neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boț osoieni
ce va renaște iar, ca pasărea din scrum...
În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori și nicăieri,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ornicul toamnei
toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
și sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
și vântul care bate.
și trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,
doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleștar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ornicul toamnei
toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
și sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
și vântul care bate.
și trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,
doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleștar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și îngerii mor
Să învățăm a da timpului timp,
Să primim a sări un anotimp,
Să vrem a scava în gând și în ploi,
Să privim surâzători înapoi.
S-admitem că viața-i un tăvălug,
Brazda de plug să ne-aducă belșug,
Amarul să ne fie azimă,
Iubirea să ne fie lumină.
Să-nțelegem că-i alt tip de război,
Fără arme, doar plânset de oboi,
Să acceptăm că și Îngerii mor,
Riscând totul să ne dea ajutor.
Smeriți în rădăcini să coborâm,
Să stăm aici, nu pe un alt tărâm,
Liniștea să o prindem de mână,
Speranța să ne fie cunună.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara a sosit
Uite... S-au topit troienii!...
Și ce dacă s-au topit?
Suntem la sfârșitul iernii...
Primăvara a sosit!
Las' să vină, poate-i bine,
De-aș mai fi odată mic,
M-aș mai bucura ca tine,
Dar acum... nu simt nimic.
A venit o rândunică!...
Ei și ce dac-a venit?
O speranță cât de mică
Ne aduce negreșit.
O speranță pentru tine
Să aducă, eu aș vrea,
O speranță pentru mine
Mă-ndoiesc dac-ar putea.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Sud
φ = 006o37'S
λ = 033o58'W
Alberta. Pe punți, polipi și alge,
chefalul galben și rândunica ;
stânjenitor, bucăți de bordaj
dezveleau osatura,
trepte străjuite de sidefați,
primejdioasă încordare.
Nu este ademenit decât ceea ce se destramă
din spiritul destinului
și numai potrivit slăbiciunilor dintâi.
Ca niște nori încărcați de mânie,
zorii răbufneau în adânc
redescoperind ceea ce se crezuse
împovărare într-o rigidă xilogravură.
Nimic nu este acuzat că ar fi,
nimic diafan ori miraj,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și rândunele, adresa este: