Poezii despre moarte și revoltă, pagina 2
Timpul mă trage pe linie moartă
Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.
Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.
Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!
Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.
poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindromul revoltei
Mereu generații în pielea goală
o gloată rebelă pe străzi înfundate și murdare
înjurături naționale hippy și fond de Beatles
primul om pe lună lângă o teamă mondială
și o apăsare a unui război cald
numit fără sens și imaginație război rece
Secte ca ramuri ale unui copac uscat
alterări de areal cu smog rock moarte albă
nici speranță nici somn și sex fără opreliști
poezie de Nicolae Toma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia finală
Căzând pe zări și-n sânge-n întrebare
în hram de mâine umbra e rănită
în haina de visare cuvenită
și toamna vine-n frunze cu turbare.
Lumina-n oameni, speranțând în pită,
e plumb la cină... Roua aur are
la vorbă-n straiul dimineții rare...
Abia pășești, de zboruri ostenită...
Femeie cu poveri de-amor pe umăr
în nume de etern pe trup te scriu
mi-or fi iubiri de vierme în sicriu
când printre luturi terne-o să mă număr.
Că moarte porți și n-ai, să se revolte
destul de timp în tainelor recolte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoluția morții
cimitirele vor să intre în greva foamei. nu mai suportă atâta aport de energie
și se gândesc la pribegie. mai ales că până și polii au început să migreze
lăsând acele busolelor de capul lor
dintr-o groapă o mumie râde la soare
e îmbălsămată cu platic, invelită în plastic
și nu se supune nici unui proces de descompunere
doar copii mici mai știu ce-înseamnă să putrezesti fără mofturi
dar nici copii nu mai mor decât nenăscuți
dacă apuci să țipi nu mai scapi
ești obligat să trăiești
cu vaccinuri cu tot
moartea a decis să se revolte
cimitirele fac marșuri de susținere
dar cuvintele zboară lăsând dâre roșii în urmă
rostul revolutiilor e să moară
rostul cimitirelor e să primească morții
și rostul morților e să putrezească
pentru a da naștere noului
dar pe undeva regulile au fost contestate
și declarate neconstituționale
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Ascult, meditez și aștept să-nțeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă
( Sufrageria nu știu să fi vorbit vreodată
În stihuri ori în proză - și cred că-n orice gest
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
Însăși urechea Domnului Jean de la Fontaine.)
Tacîmurilor, linguri, furculițe și cuțite,
Le-am auzit revolta pe șoptite
În spălatorul din bucătărie.
- " Noi nu slujim decît cu farfurie
Și stăm numai atît la masă
Cît se dumică felul de mîncare grasă,
Și repetăm o singură figură:
Din gură-n blid și de la blid la gură.
În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuți boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.
Din strălucita mea tovărășie
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silogism anticartezian sau indiferența prostului ce sunt
Mă intrig:
Mi-e foarte frig,
Mă revolt:
Am doar un volt.
Și nu pot
Din cap să scot
Un amor
Înșelător.
Cum să fiu,
Să pot să știu
Ce să fac,
Să mă împac?
Ce să spun,
Să mă adun?
Ce să port,
Să mai suport?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul fericirii - Nevoia de revoltă I
Cercul s-a închis,
Soarele meu a rămas pe dinafară!
În bezna rotundă,
Încerc să palpez o iluzie ereditară
Cercurile pașilor mei,
Au făcut șanțuri cu mocirlă lipicioasă
Din lacrimi, suspine și abisuri.
Un glas a strigat că,
Speranța nu te lasă să mori!
Dar ea, se îngroapă odată cu mine.
Mâlul mi-a ajuns la glezne,
La genunchi,
La coapse... si tot urcă sau eu cobor,
Nu mai știu exact.
Caut, caut o ieșire ca o idee
Dar mă afund mai mult.
Nimeni un știe de ce suspin
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticilor mei
Orice poet care se respectă are critici,
unii mai buni, alții mai grași,
cine nu are critici să și-i cumpere,
nu mă revolt că zboară muza,
fumez trabuc, mă simt ca-n sânul lui Avram,
Avram fumează și el trabuc,
Trabucul se bucură, diavolii țopăie,
La femei mă uit cu plăcere, le fumez și pe ele,
De sus până jos, na, că am dat-o în bară,
Nu mă tem de moarte, ea se teme de mine,
De multe ori i-am făcut figura,
Câinii fumează trabuc, păsările țigări mai subțiri,
Scriu prostii, dar mă simt bine, e unu mai muncitoresc,
Nu am nimic de făcut, o lene sfântă mă cuprinde,
Sfinții sunt leneși, îmi sunt tovarăși,
Cine nu face nimic nici rău nu face,
E mare lucru să nu faci nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă letargică
Prunii iar s-au amețit
Într-un septembrie târziu,
Simptome de ftizic, gălbiu
Spasmodic înecat în tușit
Raza din ceruri se curmă
În pal nedeslușit orizont
Pianistul gavotei e bont,
De armonie, nici urmă
Balet confuz de frunze moarte
Ca-ntr-o speluncă rău famată,
Unde-i stripteuza revoltată
De preludii formal-agasante
Schelete se grăbesc pe trotuar
Pe lângă plopii descărnați
Miroase a clei de oase în Carpați,
Și Europa-ntreagă-i osuar...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și revoltă, adresa este: