Poezii despre moarte și sat, pagina 2
Lenea
Nea Miai îi spunea mamei, înainte de a muri:
- Nicoliță, dumneata să te dai la poartă
Și să te țâi, să nu vină alea cu lumânări
Și ți le pun în mână.
- Păi de ce, nea Miai?
- Păi, de-aia! Că vin alea cu lumânări să-mi aducă
Să le dau la ăi morți. Zic: să-i duci și lui Ion,
Lui Petrică, să-i duci și lui Sandu al meu. Și eu pe unii
Nici nu i-am cunoscut, ar trebui să umblu mereu, o vecie,
Și rămân cu lumânările-n mână.
- Și așa ai făcut, mamă, te-ai ținut la femei să nu vină?
- Păi cum, eu puteam să mă împotrivesc cu satul?
Da' lui îi era lene să umble pe lumea cealaltă,
Voia să se păstreze și mort.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iarna
Stepa mea! În depărtarea de zăpadă
Vântul își doinește viața lui nomadă.
A-noptat adânc. Câmpia pare moartă
Numai dragii mei salcâmi oftează-n poartă.
I-auzi lupii! Satul în mormane tace.
Bolta neagră-și sparge găuri prin găoace.
I-auzi lupii! Urcă-n ceruri luna plină,
Umbre gârbove se-alungă după mine...
poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În apropierea morții
O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar La mișto
Palma ustură obrazul,
Gura mi-o omoară prazul
Omul moare împăcat
Câinii latră întruna în sat.
Hoitul putrezește-n sol
Chiorăie mațul meu gol
Buzunarul mi-este plin
Tânjesc dup-o sticlă de vin.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A muri nu însemnă a muri
fac parte dintre țăranii ga
lactici - uneori
mă încarc
cu origni nesănătoase
în arc
vreau să te văd prietene drag (?!)
cum m
ori acum pentru mine ori
atunci
pentru altcineva
faci parte
dintre migranți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion Ion
În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasa ca de sacâs.
Când cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pământ.
De-l pui poate stă în picioare,
Dar brațul e moale și frânt.
În ochii-i deșchisi, o lumină,
A satului unde-i născut,
A câmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.
Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri
În cârduri sunt morți și păduchii.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Somn
Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea și carnea de pe oase
și chiar fumul din coșuri se culcase
un somn vindecător al planetei, o ceață
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viață
într-o tăcere de lupoaică și prelungă
un somn nebun ca-n dimineața morții mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
și, rătăcind, mi s-a culcat alături
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
țăranul
eu nu mă rog la munți,
la vântul din răscruci,
știu că în ceaunul cu fasole
stă dorința țăranului
cu pofta sănătoasă,
semeț precum un pisc în plină iarnă,
spălat de ploi, nevoi și viscol,
cu fruntea sub căciulă
dă glas pământului,
că acest popor nu moare
cât timp izbânda este în Dumnezeu!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La răspântia neagră
La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.
Unul din ei zice:
- Fost-am la oraș
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaș.
Altul: - O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.
Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de deochi
Vine ciuta de la munte
Lingându-și puii pe frunte.
Ii linge pe pistricei
Și pe cei frumușei.
Și eu pe N. îl ling -
De deochi,
Dintre ochi.
Cât o sta vântu-n gard
Atât să stea deochiu-n cap,
Și să fugă prin sat
Ca un câne turbat
Cu coada îndoită,
Cu gura căscată
Și unde-o cădea
Acolo s-o frângea,
Acolo o muri.
Pe N. să-l lase
Curat luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat!
folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și sat, adresa este: