Poezii despre moarte și tauri, pagina 2
Baciul Ion
Clopotul bătea în dungă
A primejdie de moarte
Ion visa c-o să-l ajungă
Taurul cu coarne boante. ărăsește
N-a știut că vine apa
Ca o vită-nfuriată,
Că-l înconjură și toată
Turma poate fi-necată.
Părăsește Ioane, balta
Pune samarul pe cal,
Căci realitatea-i alta...
Și îndreaptă-te spre deal!
Apa vine, umbră n-are-
Ia-ți și câinii, dar și turma
Și cojocul pe spinare-
Du-te și îți pierde urma.
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În corida vieții
timpul e pentru mine aprig toreador
sunt taur în coridă pentru viață lupt
îmi înfige în spate sulițe de dor
geamătul meu nu este întrerupt.
sub clar de lună sau în furtună
aștept îndurare de la Demiurg
disperări negre în suflet se-adună
rugile mele se-ntețesc în amurg.
mai dă-mi măcar o zi de fericire
aprinde-n mine focul iubirilor pure
timpul taie-n carne zvâcnește în simțire
și îmi lasă-n cuget freamăt de pădure.
lasă-mi Doamne crezul cu reflexe azure
și nu lăsa moartea sufletul să-mi fure.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi fost
De timiditate nici nu m-aș fi născut,
aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină.
Printre orgoliile voastre, ar fi fost mai puternic,
mai hotărât, mai bărbat.
Un bărbat care ar fi știut să încalece
viața ca un toreador
pe care nu-l impresionează sângele ce curge
în șuvoi de pe spinarea taurului adus la
acest spectacol nedrept, inegal și crud.
Aș fi fost tânărul acela care urcă înălțimile
munților cu dezinvoltura șoimului ales,
bărbatul care trece marea înot sfidând rechinii
cei blânzi, fără să-l doară deloc depărtările.
Pentru el, oamenii ar fi fost micii lui anonimi
cu care s-ar fi jucat în orele de plictiseală.
Dacă aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină
aș fi iubit mai mult femeia decât ideea de,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacra și vaca
O noră și cu o soacră
Care bine se împacă
Se-ntrebau lângă-o pășune:
- Ce-i mai bine bou sau vacă?
După multă chibzuială
Trăncănind fără să tacă
Soacra fu să hotărască:
- Eu mai bine cred că-i vacă.
Vaca pășunând pe-aproape:
- Mai bine să mor pe rug
După ce o viață-s mulsă
Și cu boul trag în jug
Și-am parte de-un taur tandru
Odată pe an, mi-e dor
Să fac dragoste într-una
Dar sfârșesc în abator.
[...] Citește tot
fabulă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate de gânduri
picur slove mândre și desferecate
din condeiul meu cu peniță de aur
slendorile vieții strânse-ntr-un tezaur
transcend timpul cu zile fermecate.
n-am teamă de moarte de al beznei balaur
nu-mi las amintirile să fie sfârtecate
visele le separ de nopți complicate
gravuri în versuri croiesc ca un faur.
în flux nemărginit de gânduri delicate
împletesc lumini cu frunze de laur
pe furiș mă cuibăresc în cuib de graur
miracole cerești le vreau amplificate.
mă adun din lupte ca un vajnic taur
libertăți de gânduri sunt unificate
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roger Heston
Oh, de multe ori eu și Ernest Hyde
Am argumentat despre libertatea voinței de a alege.
Metafora mea favorită era taurul lui Prickett
Legat pe pășune, liber să pască, știi, cât îi ajungea
Funia legată de țăruș.
Într-o zi, în timp ce argumentam noi așa, am văzut taurul
Trăgând de funie pentru a ajunge la iarba
De dincolo de cercul păscut în întregime,
Și, smulgând țărușul, cu coarnele înainte,
A pornit-o către noi.
"Ce e aia, libertatea de a alege sau cum?" a spus Ernest, alergând.
Am căzut chiar când m-a străpuns de moarte.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baldachin
Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberea fericirii ca o pasăre roșie rară
tot ce iubește toreadorul, iubito
devine coridă și lovitură mortală
și joc pe viață și pe moarte
tu te poți măsura cu taurul numai călare
la o corridă la Guadalajara
azi ai intrat pe jos în arenă
și mi-ai pecetluit cele patru colțuri ale sorții
o singură fisură mi-ai făcut în armură
ca în evul mediu unui cavaler de poveste
și aceea-i mortală, e rană din dragoste, iubito
bucăți din inimă ai sfârtecat
și corbii-ndoliați au ciugulit floarea,
în dreptul inimii mușcata-au sângerat
și de-atunci tot mănâncă rugina
sub greaua povară a iubirii ce-ți port
și-acum găsesc prin râpe și peste tot
bucăți din inima-mi zdrobită
aud cum curge tihnit sângele acesta
rătăcit în cuvinte gemene
ce împart moartea în două
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și tauri, adresa este: