Poezii despre moarte și umor, pagina 2
Plouă
De trei zile plouăntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea santrecut cu gluma,
Șiasta nimănui nu-i place.
Noriis groși și negrii tare,
Frigul nea pătruns la oase,
Așteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.
Un cățel speriat de moarte,
Sa ascuns sub scara noastră
Șinghețat spațiul împarte
Cu-un motan și cu o broască.
Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o țigară
Și îmi zic: - Binei în casă.
poezie de Paul Constantin (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet 5
Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă
Și cum se face ziuă-n ochii tăi,
Ascunde-ți visul plin de vânătăi,
Și nu-mi lua uitările în seamă.
Prea mult colind pe-ntortocheate căi
Și prea puțin e loc să-mi fie teamă,
Că dacă morții eu i-aș spune "Ia-mă!"
Tu i-ai zvânta și umbra în bătăi.
Dar nu încerc aceasta nici în glumă
Ci doar mă-ntorc la tine și te rog...
Primește-mă, și iarta-mă și du-mă
Din partea rătăciților zălog
La carnea ta de soare și de humă,
Pe înstelatul cerului polog.
sonet de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfidarea morții
Detest, din tot ce-i detestabil
Trădarea, minciuna și frica
Iubesc tot ce-i bun, veritabil,
O pită, slănina, horinca...
Îmi plac oamenii buni, carismatici,
Descuiați și modești, cordiali,
Săritori, eleganți și pragmatici,
Amuzanți, hotărâți și loiali...
Cu aceștia pot merge oriunde
Mă arunc și în foc ca să-i scap,
Nu îmi ia decât zece secunde
Și moartea... am călcat-o pe cap!
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rog timpul să-mi lase răgaz
Atât mi-aș dori ca să zbor,
Cu tine, departe de lume,
Să scriem poeme antume
Și-apoi liniștită să mor.
Strivind desuete cutume,
Aș vrea să mă-mbăt de amor,
În carne, să simt vorba dor,
Ce glasu-a-ncetat s-o sugrume.
Rog timpul să-mi lase răgaz,
S-avem timp destul să iubim.
Povestea s-o scriu c-un plaivaz,
Urmașilor să le-amintim,
Că viața nu are alt haz;
Iubind, vom uita că murim...
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă finală
Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...
Pe stradă urle viata, si moartea
Si plângă poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis --
Plumb, si furtună, si pustiu,
Finis...
Istoria contemporană...
E timpul... toti nervii te vor...
O, vino odată, măret viitor.
Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plictiseală
Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna
din zenit să se pogoare
printre cipreși, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece și strălucitoare.
Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.
Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreață,
inocentă și glumeață,
proastă ea și prost cântată.
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pustiu
Subit mă încearcă tristețea, nu știu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
Tristețea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.
M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aș nimeri malul spre care mă-ndrept.
Presimt că mă-ncearcă și moartea, azi știu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz
De s-ar vinde-n târg necazul
La un preț, plus TVA,
Primii, ăi de freacă prazul
N-ar da, chioară, o para,
Alții, de se fac la stat
C-ar munci, mințiți cu bani,
Nu ar da, fi'nd motivat,
Pe necaz doi gologani,
Iar care-s milionari,
Cât de tari ar fi în drug,
Poate-ar scoate ei biștari
La mirosul de belciug,
Că... săracu' de necaz
Gratis ce mai e în sat (!)
De-a ajuns, și facem haz,
Singurul neimpozat,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și umor, adresa este: