Poezii despre moarte și vestimentație, pagina 2
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
[...] Citește tot
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune de grădină
Decît orișice lumină
mult mai rodnică e taina.
Dacă vrei, visul să-ți vină,
peste nud întinde haina.
Chiar trecutul să ți-l pui
sub pecete. Te ferește
să-l descoperi, să-l descui,
dacă vrei ca să-ți rodească.
E aceasta o firească
' nțelepciune de grădină.
Ce ne-nvață pomul sfînt?
Cine are în adînc
pe la morți vreo rădăcină,
să și-o țină sub pămînt,
neatinsă de lumină.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânarea
S-a dus și-a luat lampa
Și-a stat așa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut așa s-a dus să
Anunțe pe Mitru. Și cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Așa a murit Panduru.
De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banța îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitați lumânarea,
Să mă lăsați pe întuneric.
Să-mi puneți lumânarea să m o r i
Și eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteți îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneți pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Și așa a fost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde alergi, Ghilgameș?
Viața fără sfârșit pe care o cauți n-ai
s-o găsești niciodată!
Când zeii o-au creat pe oameni,
Le-au atribuit moartea,
păstrând pentru ei nemurirea.
Așadar, umple-ți burta...
Trăiește-ți viața fericit de dimineață
până noaptea,
Îmbracă-te în haine frumoase
Spală-te și îmbăiază-te,
Privește-ți cu tandrețe micuțul
pe care-l ții de mână,
Fă-ți fericită, femeia...
Aceasta e tot ce îți poți dori...
poezie din Epopeea lui Ghilgameș
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - IV. Portretul
Se mistuie în Moarte și-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,
Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,
Pe care Timpul, gâde-al tineții,
Îl șterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.
- Dar, ucigaș al Artei și al Vieții,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume, lume, soră lume
o vacă galbenă
este
atunci când te paște
și te tăvălești si urli
în sânge din sângele
în carne din carnea
o vacă galbenă
este
atunci când te strivește
cu tot
cu patul suferinței
și urci în trenul care rămâne
și pleacă gara
soră lume
tu m-ai născut în moarte
unde îmi sunt hainele
să nu umblu gol
în fața Domnului meu.
poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea de moarte râzând
Eram copil cu ochii goi,
Când oamenii cu haine noi,
Treceau la denie puhoi,
Chiar pe la poartă pe la noi.
Iubita mea, suntem părinți,
Ne cer copiii ca doi sfinți,
Cu rugăciuni în ochi, fierbinți,
Să meargă la prohod cuminți.
Eram copil, erai copilă,
De Dumnezeu ne era milă,
Plângeam de patima-i umilă,
Râdeam de moartea inutilă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Duhul, și Mireasa...
Și Duhul, și Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te așteaptă Tatăl cu haină de lumină
Și cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-așteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."
Și frații, și Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Și pune-ți legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te așteaptă să scapi de-a morții teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."
Și moartea, și viața zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul și prilejul nu mult au să mai țină
Cât încă poți întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest război ne va purta-n izbândă?
Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer și cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îți scapă,
și într-un colț te-așezi de-a dreptul blândă.
Sunt ca și mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Și vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.
De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,
mi-e sângele pe haină o dantelă,
și te aștept să-mi cureți brațul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Peisaj
Octombrie. Aer cețos, dens.
Timpul parcă e lipsit de sens.
Diminețile gripate
Și decese multe în cetate.
Ciorile se ploconesc la cer
Mirosind a iarnă, a pătul, a fier.
Domnilor, cu bunăstare,
Pregătiți-le, vă rog, din vreme demâncare.
Tristețea umblă pe stradă
În haine de mare paradă.
Ne umple ochii, ne mângâie mâna
Tristețea e moale, ușoară ca lâna.
În vechiul parc, în vechiul parc
E numai Aureliu Marc.
Un Marc statuie de granit
Și palidul poet țâcnit.
poezie clasică de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și vestimentație, adresa este: