Poezii despre moarte și vulturi, pagina 2
Iubesc...
urăsc ampla regie a naturii
în nemișcare
când vulturii stau drepți
cu ochi ațintiți înspre astre
câinele pământului se stinge
ușor în ninsoarea polară
și-n somn îmi mor cocorii
urăsc solitudinea
ce măreție au arborii!
iubesc și urăsc, iubesc...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem riscant (după Rumi)
vreau să mor în ochii tăi, iubire
răvășit de foc mistuitor
spulberându-ți când o amintire
când amprenta tristului meu dor
vreau să mor în ochii tăi, iubire
ca un vultur, care-n ultimul său zbor
cade ca o piatră peste fire
să renască iar nemuritor
vreau să mor în ochii tăi, iubire
într-un lan de flori ca un fior
să dispar lăsând ca moștenire
un poem la fel nemuritor...
poezie de Iurie Osoianu, după Rumi (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Ei spun că șacalul și cârtița
Beau din același pârâu
Din care bea și leul.
Și mai spun că șoimul și vulturul
Își înfig ciocurile în aceeași carcasă
Și trăiesc în pace unul cu altul
În prezența unui trup mort.
O, iubire, a cărei mână domnească
Mi-a înfrânat dorințele,
Înălțându-mi foamea și setea
Spre demnitate și mândrie,
Care n-a permis părții puternice și constante din mine
Să mănânce pâinea sau să bea vinul
Care-ar fi putut tenta partea mea ezitantă.
Mai degrabă lasă-mă să flămânzesc
Și lasă-mi inima să se usuce de sete,
Și lasă-mă să mor și să dispar
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în mine niciun vers nu mai cuvântă
devin celulele năluci
un vultur înspre ele se avântă
tăcerea mea de aripe-o apuci
n-au stelele atâtea cozi
șirag cad florile pe ape
tu-mi sorbi sărutul și-i înnozi
un pescăruș roindu-și grape
luminele trase sub zbor
până-n mormântul de-altădată
în tine-i viața unde mor
iar moartea se trezește înviată.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet
Somn și moarte vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul înghețat
Al Eternității. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăți purpurii
Și voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopții își pierde glasul.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brevi finietur
S-a deschis sicriul toamnei
Și cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns și geamăt
Aspre, furioase vânturi.
Țăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spații,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfințit;
Ca o viață omenească
Se pierdu în infinit.
Și privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viața-mi pare-atât de lungă?''...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catarame
Între da și nu, mă gândesc la Evtușenko, aș spune da, optimist,
aș spune nu, mai realist, vibrațiile minciunii sunt puternice,
te lovesc ca o ușă batantă, numai furnicile roșii trec pe dedesupt, marx, engels, lenin, stalin, mao, kim, castro, ș. a.,
plouă cu stele pe morți, săruturile noastre, iubito, urcă la cer,
vine vulturul să-mi caute ficatul, nu-l mai găsește, face, scandal,
heil, vultur, e un final.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet V
De-as avea vreo zece cai
Cu tine m-aș mărita
În dimineața asta
Și aș fugi cu tine în rai
Un vultur pleșuv să tragă la plug cu o cioară
Ùn cioroi, un soț de cioară
Sprintenă și ușoară
Un șoim mare domn peste o veche moară
Opt câini mari de-aș avea
Trei maimuțe mici pentru un crai
Cinci pisici cu răpirea din serai
Mi-aș vinde tot ce am și ce nu am
Pentru Delacroix, Moartea lui Sardanapal
De nu îl voi avea mai bine mor în peisaj stradal
sonet de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,București,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și vulturi, adresa este: