moarte şi zâmbet

Otrava minciunii

urcam
treptele iertării

am alunecat

de jos vedeam
zâmbetul şarpelui

îndoiala
arsura trădării
cupa cu venin
torentul
minciunii

sufletul mort

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Sunt obosit ca moartea pe vreme de război,
Şi-aş vrea să fie pace măcar o săptămână,
Să ne-ntâlnim pe câmpul de luptă dintre noi,
Cu zâmbetul pe buze, cu sufletul arvună,
Tu să-mi întinzi o puşcă, eu să-ţi întind o mână,
Ca să ne dăm iubirea şi timpul înapoi.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinx umblător

Moartea nu vine zâmbitoare
deşi au scris maeştrii morţi
c-a fost văzută pe la porţi
în mii de chipuri de fecioare ;

lucrează şi ea că-i datoare
cu moartea propriei ei morţi
şi cu-mplinirea bunei sorţi
a orice viaţă călătoare.

Deci moartea vine ca o vie
făptură neînduplecată
că în atâta veşnicie

omul - fiinţă însemnată -
a cutezat murind să fie
când nu fusese niciodată.

poezie de Gheorghe Pituţ din Noapte luminată (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confirmarea învierii

Mi-e dor de tine cu putere,
Ca morţilor de înviere,
De care sunt neputincios,
Lipsit de zâmbetu-ţi frumos!

Hristos, din morţi când s-a trezit,
N-am îndoială c-a zâmbit,
Nici tu să nu te îndoieşti:
Voi învia, dacă-mi zâmbeşti!

Zâmbetul tău mi-a confirmat:
Adevărat am înviat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

numai noi ştim om frumos
ce e sânge pe jos în străini
ce-i în loc de bucurie în casă ciulini
şi blidu plin de niciun folos
şi zâmbetul nostru pe dos
ca o moartă mireasă

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisa

Ne-nregistrează toamne printre acei iubiţi
Care vorbesc prea tare sub teii sărăciţi

Si nu se ţin de mână şi calcă sigur foarte
Pe frunzele lovite de soare şi de moarte.

« Priviţi-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.
Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »

Si-n timp ce, cruzi şi teferi, zâmbim sub luna nouă,
Sărutul se sleieşte pe buzele-amandouă.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Lumea-i obosită, anul bătrân – demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită (cândva verde),
Iar noi, care am sărutat, înnoptăm în zâmbete de ger
Aproape-împăcaţi că vechea dragoste se pierde,
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă te iubesc

străine
te gândesc
perfid
cu-ncetinitorul
cuvintele mor sub pietre
iubirea e pentru cei viteji
în mine clocoteşte un plâns sălbatic
în lumina din care te veghez
m-au torturat mereu îngerii
îmi port zâmbetul ca pe un căluş
neştiutoare sunt mâinile astea
care se-ntind dureros
către mâine

poezie de Maria Mihaela Hurray
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prescrisa

Sunt prescrisă pentru viaţa cu lacrimi şi zâmbete,
Sunt prescrisă cu înger obraznic
Ce nu-mi dă voie să mă arunc
De la etajul tuturor vreascurilor pentru rug,
Ce nu-mi dă voie să nu iubesc.

Şi când iubesc în mai multe finaluri reuşesc să nu mor.
Sunt prescrisă cu moarte pe foaia matricolă a cerurilor.
Pixurile ce m-au scris au folosit mult roşu.
Ca să cad doar între cer şi Pământ.

De fapt sunt prescrisă pentru îngeri.
Să le arat cum se greşeşte,
Cum se moare fără să mori:
Cum se iubeşte fără să fii iubit,
Cum se iubeşte şi să fii iubit
Cum se regăseşte iubirea renunţând la reţeta colorată a sinelui.

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!