Poezii despre moarte și zbor, pagina 2
Upanișad sau Tratat despre echivalențe
Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ și tumul.
De iluzii, veșted se desparte
Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.
poezie celebră de Romulus Vulpescu (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu nu ești lângă mine
Sufletul mi-e plin de dor.
Gândul îmi zboară la tine,
Fără tine, simt că mor.
catren de Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
noi ne iubim
ca două păsări
rotindu-se-n bătaia gloanțelor,
ce cred că moartea
e zborul închegat sub streșini.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare
Mi-e atât de dor...
Dar aripile nu mă ascultă.
Cerul și-a coborât cupola
Peste sufletul meu noduri.
Nu mai pot zbura...
Plutesc.
Atinge-mă cu inima ta,
Cât trăiesc în tine,
Nu mi-e frică de moarte.
poezie de Otilia Brăduțeanu
Adăugat de De Dor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta dor...
Atâta dor
în corzi legat,
sfâșietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopți de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... și când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară
dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
și să colind aceiași lume
pe-aceleași drumuri
și să-mi aducă vântul mângâiere
și ploaia - ușurare
și timpul, iar morman de ere
și cerul - soare...
poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinul muribund către sufletul său [The dying Christian to his soul]
Foc de viață dătător!
Fugi din trupul muritor:
Zboară sus, fără răgaz,
Căci să mor e un extaz!
Hai Natură, nu fi rea,
Viața nu mai e a mea.
Gata! îngerii au spus,
Dragă Spirit, vino sus!
Dar ce-i asta, ce-am pățit?
Ochi și simțuri mi-au slăbit,
Duhul meu spre cer îl port,
Oare așa e când ești mort?
Lumea toată o exclud,
Dar în cer văd și aud
Sunet dulce și ușor!
Aripi am și pot să zbor!
O, mormânt, n-ai izbândit!
Moarte, nu m-ai nimicit!
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câștig
Da, am învățat să zbor,
Să plâng,
Să râd,
Să pierd...
Am pierdut vlagă,
Viață,
Ani...
Am câștigat totuși un loc
În lista unei morți sumbre...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nor călător
Nor călător
Alb și pufos
Uită-te în jos
Știi că mi-e dor
De mândra mea
Să o privesc,
Să îi vorbesc...
Du-mă la ea
Iute în zbor
Și de n-o vrea
Să fie a mea
Mai bine mor.
poezie de Octavian Cocoș (5 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric
Și aripi s-au frânt, bătute de crivățul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri și erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în liniște.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și zbor, adresa este: