Poezii despre moarte și zile, pagina 2
DePONTAminarea țării: manifestația profesorilor împotriva Guvernului Ponta (pamflet: colaj de sloganuri culese și prelucrate de un profesor)
Victor Ponta și ai lui
Mincinoșii neamului!
Voi vă relaxați la SPA,
Iar noi n-avem ce mânca!
Voi vă lăfăiți în vile,
Iară noi murim cu zile!
Nu știți că de múrim noi,
În curând muriți și voi?!
Fără educație,
Moare orice nație!...
Victor Ponta, nu uita,
România nu-i a ta!
Vrem, la capătul răbdării,
DePONTAminarea țării!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (6 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Despre moarte
Nu putem fugi de moarte
că sfârșitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine și singură.
Rangul pe care-l purtăm
în fața ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine știe.
Ea ne-adună cronologic
și ne-închide în sicrie.
poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cadranul solar al Katrinei
Orele zboară,
Florile mor;
Zile noi,
Căi noi
Trec pe lângă tine!
Dragostea rămâne.
Timpul este
Prea Lent pentru cei care așteaptă,
Prea Iute pentru cei care se tem,
Prea Lung pentru cei îndurerați,
Prea Scurt pentru cei care se bucură;
Dar pentru cei care Iubesc,
Timpul Nu există.
poezie clasică de Henry Van Dyke din Muzică și alte poeme (1904), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Remușcarea pentru orice moarte
Desprins de memorie și de speranță,
nelimitat, abstract, aproape viitor,
mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
mortul pretutindeni străin
nu este decât pierzania și absența lumii.
Îi răpim totul,
nu-i lăsăm nicio culoare, nicio silabă:
aici e curtea pe care ochii lui n-o mai văd,
acolo e trotuarul unde speranța lui a stat la pândă.
Până și ce gândim ar putea gândi și el;
ne-am împărțit ca hoții
averea nopților și zilelor.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lor
Frigul se întețește
Trec pe lângă el
Timpul se oprește
Totul e altfel.
Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?
Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Șoapte din sicrie.
Preoți la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiți cu foc
Crucile aprind.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim...
Trăim cu amintiri de neuitat,
Ce rămân în suflet încrustate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.
Mi-a murit orice visare,
Nu mai beau nici vinul dulce,
Nici pelin cu gust amar,
Las gândurile să se culce.
Inima în lungul ei tic-tac,
În zile înnorate sau nopți târzii,
Nimic să pare nu-i pe plac,
Dar toate astea, nu le știi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie interioară
Din țara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi și lumină
Și din parfum de meri
Spre țara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci și coapte
Și din miros de pâine,
Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă și nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morți, Dumnezeu.[...]
poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea de a muri
Să mori din dragoste
A visa, a dormi, a iubi, a muri
Te simt în suflul meu, abia am curaj să te respir
Simt că mă frânge aburul tău, nu pot să-mi revin
De când trăiești în amintiri mi-e noaptea amară
Strig agonia mea și mă-nec în fumul de țigară.
A fi sau a nu fi, a muri, a dormi
Sunt mort de frica nopții și a morții, a chinului
Cuvintele lovesc în pleoapa deschisă a destinului
Aștept pe-o margine de timp în umbra scăzută
A formei tale tulburi, tristă și obosită
Strigătul meu spre viață și strigătul spre moarte
Se zbate-ntre pereți de singurătate
Se zbate-n contratimpi în nopțile grele
Bătute-n cuie ascunzând zilele mele rele
[...] Citește tot
cântec interpretat de Michael Sardou, muzica de Michael Sardou, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În apropierea morții
O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și morți
Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca și cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în fața falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe niște păduchi ai munților,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și zile, adresa este: