Poezii despre motoare și suflet, pagina 2
Negura realității
Se strâng în noi mormane de obuze
Și cresc tăceri pe planu vertical...
Războaiele durerilor sunt duse
Mereu mai crud, mai dens, mai inuman.
E sufletul o groapă cu gunoaie
În care strângem goluri de granit.
Lacrima de s-ar transforma în ploaie,
Vulcanii indecenței tot ne mint...
Osoarele din noi sunt tot mai pline
De praf de pușcă și vulcani arzând.
Suntem de-o veșnicie doar ruine
Ce nici măcar nu se aud plângând.
Un cimitir de umbre contestate
Își plânge moartea-n noi ostentativ.
Ne îndreptăm, în goana către moarte,
Inadaptabil, dar repetitiv.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum de viață alb
nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă
nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă
nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua
nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri să simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșarfa rubinie
Eșarfa rubinie de peste drum mă absoarbe,
Privești persoana și nu vezi eșarfa,
Ce este bun într-un om? O grădină.
Mase, mese, messa de dimineață.
Vrei viitor sau prăjitor? Sau Vrăjitor?
Confucius, adesea mă gândesc cu jale.
Ce ne-am face fără cuvinte? Punct.
Urmașilor ce le lași? O peșteră?
O amărâtă turturea? Vorbeam degeaba,
Dă-i cu roaba. Lasă zburătorul, n-are el motorul.
Cine bea din Dâmbovița, nu cunoaște șlibovița.
Lumea se-mparte în boi și viței, asta mi-a spus însuși Corneille.
Noi mergem ce mergem, unde-i eșarfa?
Pe o stâncă neagră, gata să se spargă.
Spui ce spui, dar tristă-i lumea, ca după chef.
A pune lucruri în rondel, dar pierde părul că nu-i chel.
Cheia a inspirat cea mai frumoasă romanță- dar lacătul?
Din ceas dedus mai bea un must.
"Dimineața își freacă sânii tari de fereastră".
Înger boschetar, suflet de amnar.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vizită și tabloul tulburat
pe holul spitalului a crescut
peste noapte un copac
zici că este o uzină de făcut praf
cu o elice în vârf și un motor turbat
care zbârnăie neîncetat
tremură și tușește împroșcând
în jur și de zor
întuneric
dincolo de spital a început să plouă
într-un amestec cu cerul cu pietrele
și picături rouă
și picură păsări cu scoici
în cioc
în capătul străzii trei florărese
vând crini agnostici
și fluturi și un clop
sau dau în ghioc
spitalul ăsta șchiop
plus asistente cu cioc
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vizită și tabloul tulburat
pe holul spitalului a crescut
peste noapte un copac
zici că este o uzină de făcut praf
cu o elice în vârf și un motor turbat
care zbârnăie neîncetat
tremură și tușește împroșcând
în jur și de zor
întuneric
dincolo de spital a început să plouă
într-un amestec cu cerul cu pietrele
și picături rouă
și picură păsări cu scoici
în cioc
în capătul străzii trei florărese
vând crini agnostici
și fluturi și un clop
sau dau în ghioc
spitalul ăsta șchiop
plus asistente cu cioc
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moshi_moshi
.. mă auzi?
începe el trăgând de volan
cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau
vreun arici cu ideații suicide
te aud șoptesc eu -
o frunză lipită temporar de parbriz
expirăm îndelung și ne ținem puțin de mână
până trece țipătul unei ambulanțe
în care funcțiile vitale sunt
două paralele la care
evoluează un suflet anonim
ce faci baby?
îmi alung o șuviță de păr de pe frunte
am emoții și el habar nu are
evit un biciclist și cuvintele mari
îi ascult vocea călcând prin mine cu
dosarele zilei sub braț
amestec de adrenalină cu zaț
[...] Citește tot
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare sufletească
Sunt băiat din Romanați.
Către poale de Carpați.
Inima-mi arde de dor.
O voce-mi spune că mor.
Dușmanii îmi dau ocol.
Geaba 'ncerc ca să mă scol.
Oricât vreau să mă implic
Tot nu pot să mă ridic.
Pornesc cale 'ndelungată
Unde n-am fost niciodată.
Clipesc din ochi și lacrimi storc.
Știu că nu mă mai întorc.
Poate într-altă primăvară
Să mai trec pe la voi iară.
Nu pe jos. Și nici călare.
Poate sus, din Carul Mare
Voi privi la fiecare,
Poate fără întristare
Ș-atunci de-acolo de sus
Să vă spun ce-aveam de spus.
[...] Citește tot
poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Transformare
Susură prin munte, un izvor,
Se aruncă-n lume, călător,
A plecat de sus, din înalt,
S-a lăsat în vale, în neant.
Vesel și zglobiu, nu se teme,
Se va-ntoarce-aici, dup-o vreme,
Limpede, senin, ca o joacă
Pleacă înspre vale, să se-ntoarcă.
Se-mpletește-n cale cu un pârâiaș,
Fratele mai mare, mai poznaș,
Iar la confluență se învolburează
Când se-adună-n brațe și dansează.
Merg îmbrățișați spre un râu
Și se-ncing tustrei într-un brâu,
Duc cu jocul lor, în aluviu,
Bucuria vieții, într-un fluviu.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (4 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea
Din raze de aur îi țesut al tău veșmânt
Și slove migălite cu măiestrie
Sub bagheta marilor maeștri
De muze inspirați, cuprinși
De-o ploaie de lumină.
Ce cade-n întuneric într-o liniște deplină.
O carte-i tezaur al lumii, descoperit de veacuri,
Moștenirea ce de la străbuni de nații, vine,
Un far de lumină la malul mării, înălțat,
Un motor al spiritului în litere, descifrat,
Unde pentru o clipă timpu-și deschide
Un ochi sfios și îndurerat.
O tu carte, cărăuș neostenit,
Ne plimbi pe ale timpului valuri
Și ca un fulg de nea să plutim,
Ca noi taina lumii să o descoperim
Și dorința de-a ști și-a afla să ne-o potolim.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (29 martie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga din seraiul mecanic
când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă
un carton ieftin reciclabil pe cruce
și fuge bielă-manivelă în patru timpi
trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul mecanic
nimeni nu pierde astăzi vremea cu lupte cavalerești
cu zale delicat brodate în aramă
gesturi elegante sonete minuni cruciade
se tastează rapid un cod de bare trăire în format electronic
eventual un rămas bun din două cuvinte made-in-love
și cam atât
se trece mult mai simplu de pe o zi pe alta
fără complicații fără figuri de stil metafore lumi de visat de născut
se manâncă fast două trei poeme haștemele se aruncă restul la gunoi
respectând, desigur, certificatul de mediu
reciclam materiale oameni suflete în container de plastic în fâșii albe mumii
iar pentru tinman
evident
un junkyard roz bombon
[...] Citește tot
poezie de Florina Daniela Bordieanu (noiembrie 2007)
Adăugat de ion Pascal Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre motoare și suflet, adresa este: