muşte şi noapte

Si totusi vine toamna

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balul de sâmbăta morţilor

închideţi-vă muştele, închideţi-vă muştele
nu le mai lasaţi libere pe uliţe

la balul de sâmbăta morţilor
am cântat în orchestră
cântam şi ne creşteau barbile
ne bărbieream, pe rând
şi iar cântam
apoi
morţii au luat-o în sus, în jos
priveau lung, peste uluci, în curţi
cei cu AVC
chiar îşi aminteau unde au locuit cândva.

la noapte
la această casă
un suflet se va ridica la ceruri.
cu pieptul gol
îngerul Domnului
s-a întins pe pământ sub fereastra-i.

poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim o zi cu fluturi

Îţi înfloreşte gândul când te culci
Şi simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.

Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muşte uitarea iubirilor apuse.

Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aş vrea din lanţuri să te rup
Şi să topesc zăpezile de frig.

Amirosindu-ţi sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simţuri,
Aş întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimţuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers metafizic

Iată şi ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfăşurat în steag
Precum un zbir, cu faţă-acoperită.

Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori

şi abia acolo - cel mort
Ochii înfundaţi ai celui mort
Vor zări minunăţia noilor lumi:
Plante, plancton, scoici şi lumini.

Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopţii
Ah, ce minunat şi măreţ mormânt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragedă

Pe gleznele fine e-n salt de gazelă
În tenişii mici, blugi... mulaţii pe coapse.
Doar iese din mall; şi-a luat o franzelă
Şi doru-i aiurea, e plin de sinapse.

Cu geaca din piele pe mijlocul mic,
Ce sânii fragili îi ascunde de şoapte,
Aşteaptă ca ziua să scurgă un pupic;
Să muşte, s-anine de gură la noapte!

Se unduie toată şuviţe şi fese
Şi ochii-i sunt calzi şi umezi de focă...
Nu-i nimeni ca ea, oricum n-o să-i pese
C-o zi se va scurge... Iubirea invocă!...

Nu ştie; franzela-i finalul de cocă!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santinelă în tenebre

Cu arma încărcată, prin tenebre,
Ca santinelă-s gata să trag focuri,
(Aşa i-a dat şi mamei în ghiocuri
O ghicitoare, când prindeam vertebre).

Soldat, de strajă nopţii în agoră,
Îmi port mantaua grea de întuneric
Şi voi soma orice erou homeric
Să nu aducă-n iad vreo auroră.

Mă antrenez pe ţinte mişcătoare
Ce-ncearcă să mă muşte pe la spate
Şi trag, în serii, rime-mperecheate
De sperii şi borfaşii-n închisoare.

Născut soldat, sfidez până şi dracii
Cât am pe ţeavă ritmurile sfinte;
Eu am consemn să nu dorm în cuvinte
Şi să împuşc cu stele vârcolacii!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un biet moldovan...

Sunt un biet moldovan
Şi mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Şi nu domn ci tovărăş

Desparţit de ai mei fraţi
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară

M-au făcut comunist
Şi-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Şi mancurt fără ţară

Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Şi-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)

Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei şoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi –
Noi încă putem dansa noapte de noapte.

Muzica a amorţit de la atâta moarte –
Noi le sorbim respiraţia ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară –
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăşi,
Iar noi să putem dansa seară de seară.

Suntem muştele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând şi bâzâind îndestulate. Deşi Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate –
Lumina s-a smintit şi ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.

poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pure poison

Ahh... ce să mai fac...
Mă arzi străvezie făptură
Cu abur de otravă pură...

In goluri de mercur roşu,
Mor in cenuşă de gene
Cuprins de şerpi de dor

Ce muscă inveninaţi
De inima ce-i descântă
Cu tahicardii juguite

De ale tale cuvinte
Ce le aud acolo...
In zarea de nud

Unde ochii au plecat
De demult...
Şi m-au lăsat orb şi surd...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frică-mi e de casa care nu-i a mea

frică-mi e de casa care nu-i a mea
să nu vină noaptea elfii şi s-o prade
să se umfle în pene, ce bine le-ar şade
să cânte cu şatra seara cocardea;
şi-o admir ca pe o muză
cu frizura ei modernă
că dintr-odată mi se pare ternă
semănând cu o meduză;
frică-mi e de casa asta dintr-odată
pe care-am iubit-o cum iubeşti o fată
înaltă şi zveltă, şi cu ochii dulci
pe care-o visezi când mergi să te culci
dar n-a fost să fie şi nici nu va fi
să-mi aducă zorii zvon de ciocârlii
la fereastra mea de lemn
pentru tainic un îndemn
că nu mai departe, mâine la amiază
într-o stare trează
voi da ochii cu o piază
cum mi-ar da soarta un semn

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!