Poezii despre muguri și timp, pagina 2
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald și drag pe pântec,
o, verde pur, țâșnit de pretutindeni,
din ziduri și din brazde și din cântec...
La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginți ți-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin București, după ploaie
Poate că asta e clipa și ora
când toate celulele vechi au murit,
(o dată la șapte ani, cum se pare)
și cele noi sunt în stare de prunc și de mugure,
și fac primii pași cu mine-n lumina castanilor.
E atât de ușoară după-amiaza de iunie,
din petice trandafirii și brumate,
din cer și asfalt cum e moarul,
sub tuneluri de frunze însorite și ude.
Cu ce-am meritat, cu ce-am plătit ora de grație?
Poate cu anii trăiți între molii de slove și gânduri,
poate cu umbra spânzurătorilor,
poate cu nuanța de scrum a surâsului meu,
dar cum se poate plăti acest roz neatins, vegetal,
în ora flamingo, în buna vestire-a castanilor?
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vipia, revine...
Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopții
Seamănă îngeri de scrum.
Tu înoți în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranță
Într-o inimă cu leac.
Amândoi ștergem distanța
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.
Ștergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul ieșit la blajin
... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au și ele blajin
au și ele morminte
surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au și munții blajin
au și munții morminte
codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au și codrii blajin
au și codrii morminte
soarbe paharul cu vin
mușcă din tainele sfinte
omul ieșit la blajin
omul ieșit la morminte...
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de primăvară
Te iubesc nespus și-i pace,
în visul meu e liniște deplină
când luna pletele-și desface
ca o femeie în mugur de lumină;
Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetișor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...
Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în așternutul crud de grâu...
poezie de Lusiana Drăgușin (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri calzi ce cad
E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniștea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.
E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.
E-același ritual de mii de ani,
Când pașii te mai poartă prin livezi,
E veșnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi și vii și verzi.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zâmbetul adânc al primăverii
Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului
mugurii au libertatea de principiu
și primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
și sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renașterii)
ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renașterii)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi țes marame de dor.
Pomii dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea iubirii
Știu că nu suferi de daltonism,
în ceea ce te privește
nu uit nici cele mai mici amănunte.
Sărutându-ne inimile,
intrăm în săptămâna oarbă.
Ar putea fi luna, anul,
dacă ne vom îmbolnăvi de vise
în toate modurile posibile
și vom înmuguri, pereche de aripi
în visul întreg
încărcat de un ocean de culoare:
tu jumătate, eu cealaltă jumătate.
Iubirea are culoarea lui Dumnezeu.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muguri și timp, adresa este: