Poezii despre muncă și suflet, pagina 2
Poetul muncitor
Se-aruncă poetului vorbe care nu-i plac:
"La strung te-aș proba!
Ce-i versul?
Un fleac!
La muncă ești gingaș mata!"
Dar poate
și eu
la muncă mă-nham
cu dragoste, fără reproșuri.
Și eu sunt o fabrică.
Doar coșuri nu am,
și poate-i mai greu
fără coșuri.
Știu,
nu vi-s dragi frazele mari.
Tăiați la stejari, munciți cu îndemn.
Dar noi
nu suntem oare tâmplari
și sculptori de capete-adesea de lemn?
E lucru de cinste-n năvod să prinzi pești.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vladimir Maiakovski din Versuri (1918), traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Celor ce scriu
Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venise Noaptea primei Zile
Venise Noaptea primei Zile
Recunoscătoare că n-o să mă mai frământe
Acel lucru atât de-ngrozitor fusese deja-ndurat
I-am cerut Sufletului să cânte
Mi-a răspuns că strunele-i sunt rupte
Arcușul Atomi în umbrele de ceață
Ca să-l repar am avut de muncă
Până a sosit următoarea Dimineață
Și-atunci o Zi imensă
Cât toate zilele de Ieri, perechi,
Și-a desfășurat ororile în fața mea
Până când mi-a explodat în ochi
Creierul meu a început să râdă
Eu bâiguiam dând ca un măscărici din fleancă
Deși a fost acum mulți Ani acea Zi
Creierul meu mai chicotește încă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microb genetic
Anii vieții sunt muncitorii
care beau cu sete din ore și zile.
În sudoarea frunții își cresc copiii
și-n lacrimile tălpilor urmașii.
Ascut lanțul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalț, mândră, de tinerețe
și aleg numărul potrivit
printre lentile și dioptrii.
Curățirea sufletului și inteligența
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fericiți cei ce-s cutezători
Că a lor este victoria
În plaiurile cele sfinte.
Fericiți cei ce plâng, că aceia
În dalbe ceruri se vor mângâia.
Fericiți cei blânzi, că aceia
Vor moșteni întreg pământul.
Fericiți cei care flămânzesc
Și însetează după știință,
Că aceia se vor sătura
Și niciodată n-or mai răbda.
Fericiți care muncesc,
Pământul făcându-l grădină,
Căci vor culege roadele
În Grădinile Cerurilor.
Fericiți vor fi și cei milostivi
Că aceia se vor mântui.
Fericiți cei curați în suflet
Că s-or hrăni doar cu lumină.
Fericiți făcătorii de pace,
[...] Citește tot
poezie de Herto Valus din Textul Belaginelor (Cartea Secretă)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești sărac...
Ești sărac... că nu iubești.
Aproapele nu-l ajuți,
Îți place doar să bârfești
Sau mai grav, insulți.
Ești sărac... chiar de muncești,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urnești
Și-ți ies doar răutăți pe gură.
Ești sărac... c-un suflet negru
Și așa vei fi mereu
Nu ești deloc integru,
Să te schimbi, e greu.
Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numești.
Nici măcar un pic
Dacă om nu ești...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familie de suflete despărțită de plecarea trupurilor
Mamă, tată, voi nu știți,
Că mi-e greu, că vă iubesc.
Mă gândesc: voi mă iubiți?
N-am cu cine să vorbesc!
Când apare o problemă,
Stau și mă gândesc: ce fac?
De-ar fi mama lângă mine
N-aș mai sta aici să zac.
Voi sunteți plecați departe
Știu că pentru noi v-ați dus,
Știu că vă e greu acolo
Despărțirea asta lungă
Multe rele ne-a adus.
De tine-am nevoie, mamă,
Să m-alinți, să te iubesc.
Tată, și ție-ți duc dorul!
Să-mi dai sfaturi când greșesc.
[...] Citește tot
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim cuvânt
De-aceea, hai să plecăm: noaptea-a ajuns aici de-acum;
Ziua-i demult epuizată, păsările au zburat,
Iar noi am cules tot ceea ce zeii au semănat;
Disperare și moarte; beznă peste pământ și fum;
Specie de huhurezi, ne-am pierdut de-înțelesul bun
Al lacrimii și-al surâsului, noi nu am cultivat
Decât flamura propriei oglinzi, orgoliul nemăsurat
Ne conduce sufletul pervers spre-un viitor deja postum.
De-aceea, hai să plecăm: spre-o mai stranie și rece zi,
Spre Sterpele Ținuturi unde cei drepți și cei nedrepți
Nu vor mai munci, unde bătrânii se vor putea odihni,
Liberi de spaime, de iubiri, dorinți pe deplin înțelepți.
Să ne-împletim țepii mâinilor rugând pământul orb
Să ne înghită inimile seci și să le transforme-n colb.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpezire...
Când mă gândesc la trecerea vieții
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereții,
Plini de muncă, dar și de iubiri.
Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristețea lor
Dar și câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.
Acum când viitorul e prezent,
Ți-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ți pare rău.
Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârșit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele timpului
Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.
Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.
Cu iernile ne vom lupta
Fără să știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.
În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muncă și suflet, adresa este: