Poezii despre must și muzică, pagina 2
Melancolie
În toiul vieții dorul prinde aripi,
Visele sunt frunze de tutun,
Luna le fumează și strănută
În tulnice din coajă de alun.
Urechea ta e rotocol de vorbe,
Unduiri în inimă mocnind,
În pragul bătrâneții mele care
Uită sărăcia puterilor venind.
Mi-i dor de o cafea și-o pâine albă,
De un țigan să-mi cânte în surdină,
O strachină cu ciorbă să împarți,
Poetului, cu pui de la vecină.
O varză acră să-mbuneze gura
După licoarea în pocale pusă,
Când m-oi trezi mai bine să te văd
Chipeșă, neîntinată, muză.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpân al veșnicului mâine
Stăpân al veșnicului mâine
Și-al creatorului prezent,
Prohod de vise și de lacrimi
În sine, veșnic penitent,
Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
Ca-n fața Sfântului Altar,
Să mă-nfrățesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.
Să-mi fie brațele, pe ceruri,
Un candelabru... Lanuri coapte
Să-mi încolțească în privire
Și firea care mă desparte
De simplul și divinul cântec
Al existențelor cerești,
Să se topească-n pacea lumii
De dezmierdări dumnezeiești.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpân
Stăpân al veșnicului mâine
Și al trăindului prezent,
Prohod de vise și de lacrimi,
Etern în sine penitent,
Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
În fața sfântului altar,
Să mă-nfrățesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.
Să-mi fie brațele, pe ceruri,
Un candelabru. Lanuri coapte
Să-mi încolțească în privire.
Și noaptea care mă desparte
De simplul și divinul cântec,
De lumi uitate,-mpărătești,
Să se topească-n pacea lumii,
Sub dezmierdări dumnezeiești.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când băutura ne face să ratăm ținta și să ne tăiem pentru fleacuri
începusem să cred că dragostea nu există,
ici-colo cuvinte scăpate din buzunarele
din care nu țin minte decât două personaje:
fluturele și fluturoaica lui.
vocea mea nu se făcea auzită
de îmbieturile vânzătorilor de ziare sau de țăranii
care forțau bariera la al doilea cântat al cocoșilor.
eu și viața mea atârnând de-un fir de păr
căutam un motiv să intru
în vorbă cu tine,
aflasem că-ți place poezia și vrei să-ți iei carnet,
ultimul instructor încercase să te seducă
în afara orașului, de unde casele abia se vedeau
de furia verde a florei explodate ireal,
după ultima ploaie torențială,
subit
norocul făcuse doi-trei copii să-și găsească acolo locul de joacă,
altfel cine știe ce întorsătură ar fi luat lucrurile.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul zilei... între două păci
Cer zorilor, când se-mbrățișează-n cuib,
să-mi cânte fericirea bucuriilor din vise
și-i mulțumesc amurgului pe calul roib,
pentru șopârlele cu ''pinteni aurii'' ucise.
Cer zorilor, când freamătă prin labirinturi,
să-ngroape cu lumină cazmaua insomniei
și-i mulțumesc amurgului sfidat de vânturi
pentru argintul smuls... din pleata vicleniei.
Cer zorilor, când se aștern pe fruntea beznei,
să-i susure domol, pe ochi, descântecul iubirii
și-i mulțumesc amurgului în șemineul vinei
pentru frenezia scânteii din cenușa amintirii.
Cer zorilor, când tainic se-oglindesc în verde,
să-mi picure în suflet crudul firului de iarbă
și-i mulțumesc amurgului cu flacăra ce arde
pentru ''fitilul'' candelei aprins în noaptea albă.
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre must și muzică, adresa este: