Poezii despre must și timp, pagina 2
Via și culesul
Mergeam mai tânăr la cules de vie
Cu coșu-n spate, ce bun era mustul!
Unde e Doamne timpul meu, augustul
Pierdut în nu știu care-mpărăție?
Credeam că totul se cuvine mie
Pe-un cal de flăcări reci îmi vedeam bustul
pe aripi să mă poarte. Azi vetustul,
Un drum de care nimenea nu știe
Ce s-a ales de cramă, pivnicere
Budanele stau goale laolaltă
De aur lacul, devenit o baltă
Din care vulturi nu mai sorb putere;
Și cum zoream întruna ca novice
Mânat de soartă cu țepuși și bice!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Combinații lirice
ciupesc lira toamnei să cânte frumos
mustul de afine cu sete mare sorb
spre codrul poeziei privesc languros
în desiș de cuvinte se-ascunde un corb.
Doamne mă închin la picioarele tale
mâini de raze mă mângâie duios
printre munți răsună corul de vestale
timpul îmi e prielnic, melodios.
simt bucuria un imbold un impuls
al inimii cu freamătul în sânge
captează iubire cu fiecare puls
orice durere cu cântec o stinge.
ugerul de nori ploile l-au muls
puterea dragostei în slovă se distinge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele chef
Mi-am petrecut mileniul prin bodegi
Ce veacuri fericite-am cheltuit
Alături de prietenii-mi pribegi,
Doi fluturi și-un meteorit
Paranghelii de sta să cadă cerul,
Ulcele sparte-n capul nemuririi,
Meteoritul îmbăta eterul
Și tot ce atingea cu pielea firii
Zdrobeam în teascuri stele arămii
Și ne spălam cu mustul lor pe cap,
Ne tot priveau doi îngeri barbugii
Când învârteam vreo dudă în proțap
Iar fluturii zburau aleatoriu
Pesemne-i apăsa capul de mort,
Câteodată beam compensatoriu
Apă de mare dintr-un țărm de port
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
În brațele ursitei
sentimentele verii au dat în pârg
le voi strânge-n samarul sufletului meu
să le vând apoi pe tarabă la târg
anotimpul bogăției să îl trăiesc mereu
soarele proiectează raze blânde în spațiu
toamna romantică s-a strecurat în viața mea
mustul dulce al visării îl sorb cu nesațiu
îndulcind bătrânețea amară și grea
cu poeții pun în versuri iubirea de glie
trubaduri de seamă au dulceață în glas
povești romanțate inima mea descrie
la târgul cu miraje uimită fac popas
secunde fermecate se-mpletesc la florărie
în brațele ursitei împăcată mă las
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte albă
Latră câinii a gâlceavă, uite-așa de plictiseală,
Alergând după o umbră ce suspină-n pielea goală.
Încă mai visează luna, șchiopătând spre dimineață,
Eu înjur de insomnie și de mama ei de viață.
Tace liniștea-mprejuru-mi, ca o bocitoare-ascunsă,
Eu aud cum strigă marea, marea nu m-aude însă,
Cum îngân sonata lunii pe o margine de lume
Și nu-i nimeni să mă vadă și prin noapte să mă-ndrume.
Torc clepsidrele la sânul unui timp cu trena-n ploaie,
O secundă-și șterge fardul și de vară se jupoaie.
Și-a pus busuioc la poartă și așteaptă mustul dulce
Pe-un butuc de căpșunică-și pune capul să se culce.
Numai eu alerg cuvinte, să le-mbrac în strai de seară
Pentru balul poeziei, de pe-o strună de vioară.
Și mă simt regina nopții, cu miresme inedite,
Mi te prind în mreje, viață, și în versu-albastru mi te
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de frunze
Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morții se sfărâmă.
Lacrimi cerești... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,
Trotuaru-ndoliat de pași grăbiți,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.
Se-nalță fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tușați cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacii
Soarele nebun, a copt aracii,
Viile fierb mustul în apus,
Dănțuiesc inegalabil, dacii,
Veșnicia parcă i-a sedus.
Își ascut săgețile pe piatră,
Moartea o înfruntă... ireal,
Coc făina timpului în vatră
Și aprind uitările pe deal.
Fulgeră nescrise centenare,
Steagul dacic e nepieritor,
Apele și munții sunt altare
Oglindite-n chipurile lor.
Buciumă la stână infinitul,
Brazii și izvoarele doinesc,
În ferestre curge răsăritul
Ca un ritual nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cules
focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa
până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad
frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi
și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liturghie...
O cruce-n cimitir vei fi,
Săpânța sufletului tău
uita-va ce-a fost greu
Iar lut vei deveni, tu știi.
Ce a contat cu-adevărat
e fum acum, ai cheltuit
din viață teatru-ai construit
și n-ai iubit cât ai fi vrut, păcat.
Amar destinul vătuit
înneacă patima din tine,
îți fierbe sângele din vine
gândind la timpul irosit.
N-ai învățat că-n astă lume
ce scumpă-i clipa efemeră,
oftat de jale ai la butonieră
ce-a fost, pare balet de glume.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp minimalist
singurătatea mea are porii deschiși
încă îi aud urletul
când o așez printre cărți
copertele lor se contaminează
și încep să tacă absurd
niciun cititor nu acceptă singurătăți care se scurg
precum un fluid galben în venele subțiate
și îți schimbă metabolismul
te fac să citești cu led-ul aprins
partea de întuneric a sufletelor
eu nu scriu cuvinte scriu vii scriu nașteri scriu fii
dar fiii vii au nașteri zidite în cuvânt din care flamingo cel roșu al singurătății
înghite silabe decadente pietre rotunjind în mustul însingurării
iar eu mor a mia oară printre coloane ale lumilor de dincolo de zicere
om prea simplu sfâșiat de clipe-lycantrop
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre must și timp, adresa este: