Poezii despre nebunie și prezent, pagina 2
Riscul iubirii
Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ți-aș fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Și totuși ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ți-aș spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înțelegi?
nu mai e nici neagră.
Dacă ar avea o culoare
ar însemna că trăiește,
dar nu se poate așa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.
poezie de Adriana Bădiță din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul care ești (după Exil pe o boabă de piper de Mircea Dinescu)
Îmbracă-te, de azi, în haine de ospiciu
nebunii să se jure, cu toți, că ești nebun,
în straie colorate și demne de-un păun
o mătură-viteză ia-n drumul spre serviciu,
acolo doar parcheaz-o, încuie-o într-o doară,
agață cheia, tainic, pe-o ramură de dud
și vezi, bolborosind la știrile de seară
câți prieteni ți-au rămas în universul hâd,
fii tu cel mai nebun, cu lumea loc de joacă,
poartă cămăși cu frunze în iarnă și în munți,
agale vei întoarce un zâmbet de la groapă,
vei deveni olimpic la descrețit de frunți,
îmbracă-te, de azi, în haine colorate
ca norul să îți fie bagajul cel mai greu
în care să aduni regrete și păcate
în locu-acesta râs și plâns de Dumnezeu!
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabu de mâine
Groaznic, am prins iar dimineață,
Teribil, vreau un week-end iar
Nebun, tai luni din calendar...
Nenorocit, alt an sărbătoresc, să mai sfârșesc din viață.
Cu mintea tâmpă într-o minciună,
Bezmetic fug spre nou, ce trece...
Un imbecil, în loc să încerce,
Prostul, să-și cumpere-azi definitiv, c-un viitor arvună?!
De greva timpului o fac cu voi, azi... mâine se amână?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel din urmă vis
O visul meu cel mai slăvit,
Frumos și cel din urmă,
Așa cum dulce te-ai ivit
Te stinge și te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Și-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Și prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Și-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Și-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi și amorul.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Oh, România...
Oh, România mea scindată,
Te lasă hoții-aceștia fără puls,
Te-mpleticești ca o drogată
Și încă nu le este de-ajuns!
Te-au terfelit de două mii de ani,
Pe rând, tătarii, turcii, hunii
Și le-ai zâmbit infamilor golani,
Iar azi te-njosesc, din nou, nebunii.
Bogată și fecioară ai fost,
Dar inamicii încă te-au pândit
Și-ai îndurat, fără vreun rost,
Destinul inuman de osândit.
Oh, România mea frumoasă,
Batjocorită de jivine,
Recheamă-ne pe toți acasă,
Să te refacem din ruine!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi știut...
Bătrâni și copii erau străzile pline,
Dacă aș fi știut c-o s-ajungă ruine
Țărișoara aceasta, nu aș mai fi sperat
La o-ntreagă frăție, aș fi plecat!
M-aș fi dus de nebun, aș fi luat-o din loc!
Nu aș mai fi privit în urmă deloc.
Nu aș mai fi sperat, la nimic împreună,
Aș fi luat-o din loc... după-o altfel de turmă.
Azi, îmi vine prea greu să accept nebunia
Ce-a cuprins omenirea, în special România...
Ce-a făcut să s-aleagă praful de noi.
Cum să nu mă apese, privind înapoi!?
E-o prostie în aer, ce ne-ar arde pe toți!
Îmi e clar că ne vor despuiați de chiloți...
Deja, nu mai aveam demnitate deloc
Și-ncurând, vom rămâne fără gram de noroc...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vobiscum (Sonet VII)
pustiul minții pare mai gol ca niciodată
în vasta-i goliciune mă-nec văzând prostia
și-n cerul omenirii pătrunde inepția -
o grea istorisire de patimi încruntată
vestigiul unor clipe trăite-n agonie
este icoana voastră lipită de perete
ce strigă-n urma bolii de foamete și sete
schimbând înțelepciunea pe-o crasă dușmănie
nebunii parcă astăzi nebuni vor să rămână
în colțuroase urne se strâng incinerate
figuri și figurine pictate în țărână
și palidele pleoape clipesc a sănătate
dar simt cum mă-nfioară din tălpi ca o stăpână
povestea ta de jale rostită pe-nserate
sonet de Ionuț Popa (26 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunii
Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminți
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminți
ce-am fi fost
cândva
undeva...
Și nu prea mai e nevoie
în arșița asta
de cumințenie...
Prea agresivă
e viața
celor pentru care
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu sunt nebunul lumii
azi râd și plâng pe cioturi goale
între buze infern
în cuvinte catren
pe chipul sorții înfloresc magnolii
mă prăbușesc în hău și mă trezesc erou
între perfecte și imperfecte clipe
nășcute într-o noapte
pe rugul rațiunii
mi's aripe arse și zborul e absent
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas:
mizeria sub unghia de gheață,
un punct caduc, sătul de-aceasta viață
ce-și plânge clipa rătăcită-n ceas.
Nu fac, zâmbind, mai mult ca o paiață
ori trist în sine și tăcut în glas,
nu fac mai mult ca cercul de compas
trasat în juru-mi ca o fortăreață.
Sunt bun și rău sunt astăzi doi într-unul,
și doar în gânduri mai găsesc popas.
Nu-mi spală încruntarea nici săpunul,
iar când privesc oglinda, un atlas
repetă-ntruna, sigur, ca nebunul:
rămân ce-am fost și sunt ce am rămas.
sonet de Ionuț Popa (31 octombrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nebunie și prezent, adresa este: