Poezii despre nebunie și viață, pagina 2
Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunie
Viața mi-a dat inima-n dar,
Să bată-n piept la nebună,
Să nu-i dau un gust amar,
Să încerc să o fac bună,
Mai greșesc și nu chiar rar,
Inima mea se răzbună,
Nebunia cea curată,
În suflet mi s-a oferit,
Să-mi fac viața colorată,
Să am zâmbet diferit,
Să nu ascult gurile rele,
Ce mă vor striga mereu,
Să fug de vorbele grele,
Să fiu fericită EU!
poezie de Natalia Păun (mai 2015)
Adăugat de Serban Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii știu să mintă
Brutal cădem în plasa siguranței,
Bazându-ne pe inexistența contestației,
Și vedem doar o latură a lumii,
De unde știm că nu suntem noi nebunii?
Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcții,
Este normal să nu ai obiecții.
La fel ca tine pot trăi și eu,
Și poate să îmi spună și un zeu,
Ca pădurea din față este verde,
Dar daltonistul din mine tot roșu o vede.
Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toți sunt daltoniști, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roșul pădurii,
Și tu o viață crezând gura mea, sau a lumii.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare
Trec printre oameni triști, imaginari
Ca un bolnav de la reanimare
De când din viața ta eu am plecat
Nebunii invadează Satu Mare!
Ne sfâșie cuvintele, rotund,
Frezii ciudate cheamă înapoi,
Tăcerile în locul tău răspund
Ca un neant cuvintelor dintre noi
[...] Citește tot
poezie de George Terziu din Evadați din zăpadă (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospiciul albastru
Din cuțitele de Brutus
înfipte de viață din humus
mi-am făcut aripi de oțel
în zbor supersonic rebel
despicând întunericul
cu fantele mele de nebunie
in ospiciul
unde ești legat cu curcubeul
de albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E iarnă și ninge
E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie și ceață,
E liniștea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheață.
E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veșnic sfințită,
E clipa romanței de amor.
E noaptea rebelă și bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins și păgân.
E iarnă și ninge-a iubire,
E viscol și-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viață... trăim... e frumos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
El- visător iubea o fată,
Dar nu știa pe care-anume-
Un ideal visat odată,-
Și-l căuta să-l afle-n lume.
În cartea inimii stinghere
Scrisese cu amarul vieței
Năprasnicul cuvânt "durere",
Zăbranic negru tinereței.
Și nu-ntâlnise niciodată
În calea lui ființi iubite-
El își urzise viața toată
Din zile, numai netrăite.
Dar se opri odată-n cale
Și-o visătoare a-ndrăgit;
Urâtului vieții sale
Să pună-odată un sfârșit.
.........................
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi - 1936
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actor pe scena vieții
a venit vremea și clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup și-un suflet, iubindu-ne nebuni
a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viață
că nu mai este timpul să fim uniți în piese, actori paiață
a venit vremea să nu uităm că teatrul vieții nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viață-n întreagă
a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitați și-am devenit de mult amintiri prăfuite
a venit vremea ca viețile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabu de mâine
Groaznic, am prins iar dimineață,
Teribil, vreau un week-end iar
Nebun, tai luni din calendar...
Nenorocit, alt an sărbătoresc, să mai sfârșesc din viață.
Cu mintea tâmpă într-o minciună,
Bezmetic fug spre nou, ce trece...
Un imbecil, în loc să încerce,
Prostul, să-și cumpere-azi definitiv, c-un viitor arvună?!
De greva timpului o fac cu voi, azi... mâine se amână?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nebunie și viață, adresa este: