neodihnă şi timp

Reflux

Când nu-ţi mai văd deloc faţa
Şi trece încă-o lungă zi de vară,
Vechea, neodihnita, sălbatica-mi tristeţe
Din culcuş se furişează-afară.

Ziua mi-i stearpa şi-întreruptă
Lipsită de cântece şi de culoare,
Asemeni unei faleze gri unde vântul
Geme din zori până-n amurg fără-încetare.

Pe plaja pustie la ora de reflux,
Dezvăluind stânci şi răni ca ale mele,
Revino cântând, iubite, cum face marea
Sub lumina unui cer de stele.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna pace

Viaţa noastră e viaţa spumei
Şi totuşi, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.

Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel şi moartea e uitarea vieţii
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.

Da, e-o dorinţă mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.

Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.

Astfel tot trec, ca şi un roi ce trece,
Şi-n a lor fugă fierb şi se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

NEODIHNA IUBIRII

Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la uşa inimii în pripă,
Cu-arcaşu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?

Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-şi caută iertarea
Şi-n zilele de post şi nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.

Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.

Duminici dar lăsaţi, dar şi sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne şi-n ziua de odihnă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
şi apoi întâmplările
să nu îmbrăţişezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetăţii.
iarăşi împresurare, încleştare, neodihnă
stăm în propria viaţă precum însângeraţi soldaţi
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
şi n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină pe porţile ce le-ai deschis.
În odăjdii translucide
oficiază timpul
neîncetat
ritualul
(fără învoiala lor,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înşirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetaţi de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul porneşte sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreţ cât ecuatorul braţelor noastre
Desface aripile zborului, iadeşuri zgâriate-n colţuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munţii urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor şi de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dragoste

Dimineaţa îşi face rondul de viaţă
Ca o corabie alba
Se aşează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde

În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireş
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrenţuite cămăşi,
Şi pluguri ruginite
Şi cai înhămaţi la nemurirea acestui pământ...

Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareşal ostenit de neodihna ţărânii
Cu iarba încolţită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape şi pluguri
Nebărbierit şi năduşit în căruţa

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost în vis

Mi-ai fost în vis atâta vreme,
Şi-atât am tânjit după tine
Făcând lumina-n zori a geme,
C-a nins, de sus, un timp suspine.

Mi-ntrai în sânge vis cu vis,
C-am ajuns noaptea să iubesc
Creând în minte un paradis
De întuneric, nelumesc...

Cu tine-mi trăiam visele
Dar toate-aveau iz de păcat,
Îmi stăpâneau simţurile
Şi trează fiind şi noaptea-n pat.

Şi sufletul mi-aş fi vândut,
Pentr-o dorinţă neîmplinită,
Mi-erai păcatul nefăcut,
Tăciune-aprins în gând, ispită.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

Liniştea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceaţa,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineaţa!

O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!

Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier şi-a plecat romanţa,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanţa.

Dar o flaşnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-şi lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
şi un greier ne spune: bună seara!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganca

Miroase a pustiu şi a cenuşă
Jurând credinţă lunii, trece şatra,
Tot de la lună aprinzându-şi vatra,
Şerpoaică aurie jucăuşă.

Pe câmpurile unduind mătase,
Pasc murgii suri demult neodihniţi,
Cu boarea libertăţii dăruiţi,
Pe drumuri de rugină şi de oase.

Crâmpei furat din flori şi curcubeie
Dansează ţigăncuşa ca un peşte,
Se răstignesc pe negre cozi, hoţeşte,
Bănuţi cuminţi în plete de femeie.

Cu degetele triste răscolind
Prin jaru-n care-i se răsfrânge chipul,
Cu incantaţii mai goneşte lupul
De prin păduri, miresme adumbrind.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vechea mânastire

În vechea mânastire, de timp încremenita,
Vegheaza o icoana ce are fata plânsa;
A lumii imparateasa priveste inlacrimata
Spre palida credinta din ce în ce mai stinsa.

În neodihna mea gasesc la drum popas,
Aici o mânastire, ating icoana veche,
Îngenunchez si vreau sa ma agat de cer,
Sa caut frumuseti ce nu cunosc pereche.

O liniste ma prinde, lumina ma inconjoara,
Împodobesc o ruga cu visurile mele,
Icoana ma priveste cu lacrimi în siroaie,
Simt aripi lânga umar ce se întind spre stele.

Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Si chipu inlacrimat, raspunsul mi l-a dat,
"Eu plâng de fericire ca azi esti lânga mine
Si-n fata la icoana te rogi îngenuncheat".

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!