nisip şi suflet

Arşiţa nisipului

Când cactusul a înflorit
Din arsita nisipului ferbinte
În oaza de iubire noi ne-am întâlnit
Căci te iubesc tu tine minte

De-ar fi si sângele să-mi sece
Si inima să-mi stea în loc
Te astept ca picurul de ploaie
Stinge-mi din suflet un foc

Lacrima căzută să străpungă
Iubire fiartă în bobul de nisip
De îl atingi el poată să te frigă
Iubirea sufletului lecuit de timp

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea în furtună

Gândurile mele
călătoresc pe valuri
şi aud cum strigă marea
în braţele furtunii.
Încerc să mângâi vântul
cu privirile,
cu vorbe de dragoste,
cu sufletul bun,
dar furtuna nu se opreşte.
Îmi trăiesc singurătatea,
devorată de zgomote,
că pot atinge abisul
cu degetele.
Răsare Luna
şi aduce refluxul,
ce împinge spre mal
neliniştea mea.
Pe nisipul fierbinte,
urme de mare
căutând pacea...

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pustiu

În sufletul pustiu au înflorit cactuşii
şi oazele se înmulţesc
caută izvoarele cerului.

După furtuni încep anii să curgă
ca nisipul în clepsidră
sub ameninţare de scorpion.

Port mările lumii sub cap
şi călătoresc
fără să am aripi de pasăre,

ci numai o moarte în spinare
ce nu-i grea nici uşoară,
dar mă ascunde în pământ.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm sfânt

Scriu pe apă versuri
Scurse din nisipuri,
La o margine de valuri.

Din peniţă se preling
Stropi de apă fini,
În marea fără contur.

Cuvinte-au naufragiat,
Pe insule-ndepărtate,
În pământuri lichide.

Gânduri s-au evaporat
Printre palmierii,
Umbre de aburi.

Au rămas doar unde,
Cele mai adânci,
Căzute din suflet;

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sta pe nisipul mării sumbră şi tăcută cu ochii plecaţi, obosiţi.
Avea un aer rătăcit, nu se ferea să ascundă un suflet chinuit.
Visa la o dragoste imposibilă. Apa îi înghiţise marea pasiune.
O linişteau glasul furtunii dezlănţuite şi valurile sinistre înspumate.

poezie de Florica Ghigeanu
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet deschis

Atâtea bogăţii am strâns în ochii-mi blânzi şi părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Şi, leneşii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.

Sunt o epavă prea bogată în aur şi în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel şi stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă şi, orbii, mă ocolesc încă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă

Se oglindeşte timpul în istorii,
Nămeţi de stele veşnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriţii moartea o invocă.

Se nasc morminte-nfiorându-şi tihna -
O cumpănă de vise şi de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Şi-şi strigă ne-mplinirea inorogi.

O altă eră-şi cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecţiunea au atins.

Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eşuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anthropos ergon

Frumos şi pur, aşa ca la-nceput,
Mă aflu pe un ţărm necunoscut,
Un ţărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, şi-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele şi casa de nisip;
Nici nu mai ştiu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare şi se-ascunde —
Şi totuşi, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi şi suflet nu-i nimic:
Nu pot şi nu încerc să le despic
Cerul de cer şi soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...

poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de vânt

Odihneşte-ţi ochii-ntr-o floare
Când privirea prea tare te doare...
Scufundă-ţi palmele-n apă de vânt
Când lutul frige zălud aici pe pământ...

Zboară-n zările line a apelor
Când în nisip te adânceşti, orbit...
Îmbrăcate-n haina curcubeielor
Când clepsidra sufletul ţi la răcit...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!