noapte şi nori

Noaptea care adoarme zmeii

Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colţ de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...

Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleţii nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoşaţi,
Dorm fetiţe, dorm băieţii printre basme legănaţi.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţii

Poate pentru că întotdeauna mi-ai apărut
Ca imagine a liniştii fatale pentru mine,
O, noapte! Ai venit în întâmpinarea mea atât de dragă!
Escortată de norii verii cu bucurie
Şi de delicata briză plină de voioşie.

poezie de Ugo Foscolo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarele mov

E cea mai frumoasă
noapte
când greierii se întrec
în simfonii nedefinite
şi privesc cerul
desenând nori,
Doamne,
dă-mi acuarele mov
să colorez
Calea Lactee
pe care va păşi
regina nopţilor mele
ivită din extaz!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarviziune

Memorie cu suflet de Cassandră
are îngerul meu păzitor,
aură şuie, aripă tandră,
morb întâmplător.

Ce spui, fluture, de toate acestea?
ielele-dragele ce-or să priceapă
noaptea, când e gata povestea
şi-i ceaţă pe apă?!

Doar eu aş putea să pretind că invoc
spirite blânde, nori de duminică…
spune-mi cu cine mă joc,
râdere cinică.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna sufletului

Caută-mă
setea vieţii uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
muşc fructul iubirii

Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpiţa vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veşniciei
pe colţul lacrimii tale ostenite

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebritate

Din mare-n mare
mister,
pictoru-a ieşit pe cer
să picteze luncile
dar şi iasomiile, păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croşeta.

Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.

E noapte.
Privesc alături, spre tine
şi văd luna
prăbuşită în oglinzi de cleştar.

Eşti istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.

Zadarnică încercare
de a prelungi viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul tău

Şti ce – mi şoptise cerul într – o noapte?
Că voi sta la malul tău ancorat,
respirând universuri.
Iar TU, vei mângâia muzica,
norii, briza, spuma din valuri.
Când bântuit e cerul de versuri,
căzute în râuri de plete
şi limpezite cu stropi de izvoare,
în ochii tăi, parte din mare.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acordurile "Nori în zbor"

Îmi ţineai floarea de lotus
Între buze şi te jucai cu
Pistilul. Am luat un praf
Din corn magic de rinocer
Şi n-am dormit cât a fost noaptea de lungă.
Toată noaptea creasta superbă de cocoş
A rămas ţanţoşă. Toată noaptea albina
S-a agăţat de staminele
Florii. O, bijuteria mea dulce
Şi parfumată! Voi permite doar
Domnului meu să posede lacul meu sacru
Cu lotuşi, iar în fiecare noapte
Tu poţi face să-înflorească în mine
Flori de foc.

poezie de Huang O,1498-1569, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe paradisiace

Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
şi păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
şi-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Şes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniştea adâncă
din vremuri demiurge.

poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!