Poezii despre noapte și numismatică, pagina 2
Deschide ochii
Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Așa cum știi numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Ești atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira același cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopții...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nafură gustată direct, din prima rană
Praguri otrăvite în dragoste s-adună
Precum norii negri peste banala lună,
Focul iubirii arde-n suflet nesfârșit,
Uită ca să stingă incendiul lui cumplit.
Omul cât trăiește, trăiește să iubească,
Nu-i monedă calpă în pumn să ruginească,
Este un foc, o stare atât de minunată
Încât ne cucerește cu vraja ei de-odată.
Îți pui și întrebarea: pe cine să iubesc?
Am plâns pentru iubire și nu mai îndrăznesc!
Muza mea de-aproape mă va-nsoți la noapte
Să-i dau imbolduri noi, speranțe, libertate!
Respectul iar să fie înfiriparea nouă,
Flori de sentimente presărate-n rouă.
De nu cred în iubire, în a ei veșnicie,
Îmi pun inima-n palma de foc a poeziei
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre ceea ce tu numești naștere
Ți-am simțit respirația ca o noapte cu picioare de lună.
Albă, subțire, aburită... cometă a lumilor viitoare,
Cu maci sângerii și tăceri deformate în cuvânt.
Parcă ieri mâna ta cuprindea centrul universului,
Mediana dintre tine și mine! Timpul împarte
monede plumbuite
Acelora ce se nasc pe hotarul viilor, iar secunda
când te-am fost zărit
crește precum peștii cu irișii
bulbucați.
Mă așez la masă cu întrebări-păsări,
ciclopi din lumile ce au trecut
Și apăs pe somnul tău rece/ al naibii de rebel
Cu unghiile mele vopsite fucsia.
Toate îmi apar ca niște iluzii demolatoare,
numai lampa ta de veghe are un buzunar secret.
Ai pentru mine o inimă cât suflul înaltului
o inimă plutitoare?
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre ceea ce tu numești naștere
Ți-am simțit respirația / noapte cu picioare de lună.
Albă, subțire, aburită... cometă a lumilor viitoare,
Cu maci sângerii și tăceri deformate în cuvânt.
Parcă ieri mâna ta cuprindea centrul universului,
Mediana dintre tine și mine! Timpul împarte
monede plumbuite
Acelora ce se nasc pe hotarul viilor, iar secunda
când te-am fost zărit
crește precum peștii cu irișii
bulbucați.
Mă așez la masă cu întrebări-păsări,
ciclopi din lumile ce au trecut
Și apăs pe somnul tău rece/ al naibii de rebel
Cu unghiile mele vopsite fucsia.
Toate îmi apar ca niște iluzii demolatoare,
numai lampa ta de veghe are un buzunar secret.
Ai pentru mine o inimă cât suflul înaltului
o inimă plutitoare?
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima prezentului
Pruncii noștri sunt prea tineri și mor, Doamne, prea curând.
Ce pedeapsă viața asta! Ce orori pe-acest pământ!
Sufltul mi se-nfioară și ca clopotul se zbate...
Boli și suferințe, Doamne, iar ne adâncesc în noapte.
Ni se-mpiedică privirea, ne sunt pașii tot mai stinși,
Dar visăm la fericire - robi păgâni, cu ochii-nchiși.
La tot pasu-auzi de crime, suicid, bătăi, violuri...
Și-au pierdut credința-n Tine și în suflete au goluri.
Sunt roboți plătiți de diavol, nu au dor și sentimente,
Nu mai știu să se închine, le dă Iadul dividente.
Sunt promisiuni deșarte, își duc viața în noroi
Și își vând eternitatea pe un pumn de euroi.
N-au monedă în iubire, sexul este lait-motiv,
Își trăiesc viața prin cluburi - modul lor recreativ.
Emit legi contra naturii, strică legile umane
Și-s săraci, săraci cu duhul... Oameni simpli, prin canale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori sub gheață
M-am dus în priveghi la un mort;
și mortul nu era altcineva,
decât eu.
Am murit într-o iarnă
când totul a înghețat în mine...
A început să-mi înghețe voința
și-ncet, încet, toate simțurile au cedat,
Gheața mi-a atrofiat orice mușchi
și nu mă mai puteam mișca;
Acum îmi îngheață ochii...
Doar ei au mai rămas vii,
Însă acum se sting în negura gheții,
pentru a nu mai vedea mortul
pe care am început
să-l priveghez cum se descompune
într-o iarnă...
Se ofilea
de nepăsare și durere.
Am chemat bocitoarele,
[...] Citește tot
poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima întrebare
ne despărțim ca să ne întâlnim
pe aici, pe undeva, cândva
lăsasem bagajele într-o gară părăsită
fără trenuri, fără șine
doar un hamal rătăcea prin odăile goale
mereu mă întreb cum am ajuns aici
de ce-am plecat
azi nu mai știu și e târziu
ochii orbi nu mai văd
nici ploaia, nici vremea ce curge
atât de gol, atât de singur
într-o viață murdară și ternă
trenul zace în gară
nu am ajuns
rătăcisem întâlnirea într-o gară uitată
călătoream fără drum, fără sens, fără țintă
sau poate doar atât mi-aduc aminte
în zare, pajiștea arsă printre negri copaci
uneori vroiam să mai rămân
să cânt, să țip
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziduri
ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile și viețile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor
ne-au pus cămașa timpului hoției din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
și-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar și pentru copii care nu sau născut
în săli uriașe stabilesc doar destinul găștilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost și este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănțuite și strigă două epoci
cei morți, cei vi și fără libertate până în 90 și cei de după, fără viitor
din realitate au făcut o mass-media uriașă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârșit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falși duhovnici și măști de circ, cu analfabeți
cu saltimbanci îmbrăcați în politicieni
cu magistrați din lumea lor
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune
Voi arăta ca un bătrân cerșind senilitatea
Sau ca nebunul prins ce-și cere libertatea,
Atunci când trist și prăbușit în suferință
Îmi voi cerși spășit la poarta ta eternitatea?
Mă privesc în oglindă fără să mă înțeleg
Și sufăr, deoarece azi mai mult ca oricând
Nu mai am privilegiul de a mă abandona
În brațele maladive și hidoase ale morții.
Palmele vieții nu m-au îndobitocit
Și nici nu au lăsat urme pe obrajii mei,
Le-am simțit doar ca o durere imensă
La primele răni apărute înăuntrul meu.
Înțelepciunea am câștigat-o prin suferință,
Rănile care cândva îmi păreau dureroase
Au devenit cu trecerea lungă a timpului
Un album memorabil plin cu lecții de viață.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și numismatică, adresa este: