Poezii despre noapte și ore, pagina 2
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am trăit ca o casă lângă calea ferată
din când în când apărea
câte o pereche de fazani
crescuseră nucii
mă trezesc în fiecare noapte
la aceeași oră
să visez
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră gravă
Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.
Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.
Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea-Nenoroc
Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopții stins este de-acum,
Pasărea neagră țipă pe-o casă uitată,
Nici o ființă nu mai trece pe drum.
Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, așteaptă lumina, să cadă.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
În fiecare noapte eu cred în tine
Cum tu crezi în mine și dragostea mea
Te iubesc știi bine
Te iubesc cu toată ființa mea
Te iubesc la infinit
În lumina din lumina ta
Mă reflextez în ochii tăi, știi bine
Iubirea mea, iubirea și dragostea
Te caut, te strig cu fiecare șoaptă
În noaptea de cleștar a lacrimii divine.
Ileana Nana Filip, Craiova, 16.09.2017, ora 00.25,
în noaptea nunții sorămii Cătălina
P. S: Eu îi dedic un ultim poem la margine de drum.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
(...)
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore
Milă tâlharului vânat.
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierul spadasin!
- De har mi-i sufletul însingurat!
Nebunul, sunt, din Pampeluna,
Și mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
- Ce groază! Totu-i sub un cenușar.
Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
- În golul nopții: - un clopot... două... ia!
Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă - Tu plângi,
Inimă!... Cântă, nu mai număra.
poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Tașcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Privește toate aceste lucruri frumoase
În fiecare oră. Nu lăsa noaptea
Să-ți obtureze simțurile în somn de lut
Până când cu încântare
Vei fi dăruit tuturor binecuvântarea ta întreagă.
poezie de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
(Și iar... aceeași oră de dimineață...)
Și iar... aceeași oră de dimineață...
Pe toate mocnind același secret;
Un frig violet, și fața e creață-
-O, cum omul a devenit concret...
Lungi plictiseli în turnurile sumbre...
Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu;
-Vei merita o lampă-n mohorâte umbre
Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu.
În noaptea viforoasă de vei putea învinge
O tristă-ngăduire, sau un humor secret-
Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge...
-O, cum omul a devenit concret...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Scântei galbene, 1926
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și ore, adresa este: