Poezii despre noapte și piraterie, pagina 2
O noapte
Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o țigară și o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat și scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanțe în asfințit.
Unde și eu și tu formăm un NOI,
Înecați într-o iubire de absint,
Îmbrățișați și goi în doi
Să râdem de aceste zile știrbe
Și la final sfârșita-vom
Ca vechi pirați din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marea iubirii
pe marea iubirii vâslesc zi și noapte
valuri entuziaste mă-mbrățișează tandru
inima ascultă pure, curgătoare șoapte
lacrimi și regrete nu au loc în cadru.
nu sunt pirați să îmi fure comoara
de sentimente de emoții senzuale
în voaluri de lumini coboară seara
cu vise cu seducții ancestrale.
îmbrățișez cu gândul stele căzătoare
lacrima lor se pierde-n univers
poate se întorc în umane izvoare
să aducă-n tristețe magic revers.
iubirea lor rupe lanțuri și zăvoare
cu spiritul liber să plămădească vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație celor din RAF
Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.
În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc deși jertfa lor, încet, se uită
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul pe iubire
A te defini ar însemna
să-mi dau jos hainele încet, în pragul ușii
așezându-mă lângă tine fără asteptări, fără uitare.
Eternitatea ar fi o secundă de dragoste
făcută legați la ochi și de mâini, cum se cuvine
atunci când iubirea devine o artă, nu o luptă
se schițează gesturi fără să le cunoști de dinainte
fără să știi când și dacă soarele rasare.
Împărțind singuratatea la doi, o fracție simplă
am înțeles că numărătorul e amorul rece
numitorul suntem noi, de mână sau spate în spate.
Fiecare comoară de-a ta mi-o voi îngropa între oasele grele
sau poate între membre, unde nu te vei uita decât tu
curiosul pirat al cărnurilor
cu un papagal pe care doar eu îl pot vedea pe umăr
și o singură corabie cu doi căpitani.
S-au vestejit copacii aplecându-se lacomi
după trupurile noastre călare pe vânt
imitându-ne strigatul au muțit
nedormindu-ne nopțile au obosit.
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (aprilie 2010)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Propedeutică
Puteam să-mi propun pedant o poiană pustie de pași de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori
ca să pot intui inocent impostura iubirii.
Învățam îndărătnic să-ndur când se-nalță și mă înconjură curți de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai și căi și culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori
ca să-ncerc să pricep imprudent paradigma puterii.
Ezitam să evoc evadări și eranțe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, povești, porți, parabole, punți, pirați și primejdii;
nocive năluci nave negre, nedemne de nimb născând nebunește din nori;
atoli anulați, epurate elanuri, cenzurate comori
ca să știu cum să neg insolent noțiunea nădejdii.
Sufeream sugerând simetrie sinistră siluete și spectre: suspecți de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranței, câte-un leș aderând unei funii;
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Heraldică
Am fost hrănit de mame cu burțile frumoase,
mi-au nechezat în sânge huțulii ursitori,
când adormea speranța aveam dureri de oase,
când pârâia norocul mă bântuiau fiori.
Îmi amintesc cum vara mă înecam periodic
și mă trezeam când toamna spărgea câte-un pahar,
cum frecventam iabrașe dintr-un ținut mai nordic
și-nsămânțam valută, să par mai gospodar.
Și nici nu mai contează de chiar au fost acestea,
corsar de-am fost pe mare, de-am fost băiat model,
mă-mbăt ca cu Băbească doar când gândesc povestea,
parcă străbat cu trenul saloane de hotel.
Hai, Doamne,-ntoarce roata, sunt vremurile triste,
nici hoții de corăbii nu mai muncesc cu spor,
pe Bistrița luntrașii vomită în batiste
și-acarii sorții Tale fug pe păuni în zbor!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Protocol al unui club Matei Caragiale
"Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole și mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?
Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon,
Locuiește cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn.
O! vegheat din jilțul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte,
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port.
O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopții cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul Corsar
Vânturile urlau, valurile se umflau,
Cerul era înnorat, de-un gri murdar,
Când echipajul cu ochii-n flăcări, pe-o navă fără nume,
A tras alături de ultimul corsar.
"De ce-aleargă velierul cu velele întinse-n furtuna hohotitoare,
Când celelalte nave le țin de vergă strâns înfășurate?
Spune, veniți de pe coastele Salvadorului* cel sfânt
Sau din golful Caraibelor îmbelșugate?"*
"Venind de pe-un țărm necunoscut, dintr-un golf de sondă* neatins,
Navigăm fără compas și cârmă pe unde lipsite de hotar;
Deasupra, dedesuptul navei noastre mor păsările mării și rechinii
Iar ea-i condusă de ultimul Corsar."
"Pe stâncile Capului Verde se vor auzi-n această noapte
O izbitură strașnică și-un muget infernal;
Iar mâine apele, gemând, vor trage din străfunduri
Epava și cadavrele la mal."
[...] Citește tot
poezie de Thomas B. Macaulay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul corsar
Anglia-i un loc bun pentru cei bogați și-n funcții plasați bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulți marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.
Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuți, cu armament la bord:
Arme albe, puști și pistoale, cu tunuri la babord și la tribord.
Și-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredință,
Pentru-a-și alege căpitanii, cărora le jurau ascultare și credință.
De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de țesături
Bătute-n argint, comori smulse băștinașilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii și-i hrăneau cu coji de pâine-amară.
O! Palmierii în Aves creșteau înalți, iar fructele păreau niște sfere
De aur, păsările colibri și papagalii erau minunați la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Și-i întâmpinau pe marinarii sosiți pe marea albastru-sidefie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt acel marinar
dacă
și numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot să te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
și nu târâi după mine vreun picior de lemn
în sfârșit, asta e o altă chestie
problema e că
nu este de ajuns să pui totul în ordine
așa cum nu este de ajuns să alergi câteva ore bune
în speranța că te vei regăsi
mă trezesc dimineața
și îmi dau seama că este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine
din vamă până în neptun
[...] Citește tot
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și piraterie, adresa este: