Poezii despre noapte și stejari, pagina 2
Cântec
E seară de acum
Și stelele în drum
De roiuri se aprind,
pe rând.
În case ard lumini,
În noaptea dinspre măini
Și vine somnul lin,
divin.
Adormi copile mic,
Vei crește tu voinic
Și falnic la hotar
stejar.
Povestea cea de vis
În șoaptă ți s-a zis,
Și-aline somnul tău,
mereu.
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugină
A mai ruginit o frunză
Din copacul curții mele
Și se-așterne legănată
Pe-aceeași antică alee.
Mi-a ruginit sufletu-amar
De-atâtea nopți de așteptare
Și zboară greu și solitar
Prin codru ca o boare.
Au ruginit stele din cer
De veșnice plimbări,
Stinse-n zorii cenușii,
Se topesc în mări.
Au ruginit cântări de vară
Din stejarii ațipiți
Și-acum în prag de seară,
Adorm norii obosiți.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
În zgomot de potcoavă și freamăt de stejar,
Centaurii din noapte se nasc în herghelii.
Mă înfrățesc cu ele cărărilor pustii:
Prin ramuri îndoite luceferii transpar,
Iar sunetul copitei pe frunze argintii
Răzbate cu putere, înăbușit și rar.
Nebuni de nemurire gonim prin codrul sfânt,
Pribegi prin țări de umbră și goluri de lumină.
Pe valuri de verdeață se-nalță luna plină;
Văpaia ei urmează sălbaticul avânt.
Deodată mă simt slobod. Gândirea mea străină
O leapăd, mă cutremur ca un copac în vânt.
Pricep tot ce nechează iubitul meu popor.
Mărire ție, Zeus, al veșniciei faur!
Azi unul sunt, de-un sânge, cu aprigul centaur
Colind pădurea largă cu el rătăcitor
Iar noaptea, pe sub bolta de stele și de laur,
Pornim fără mișcare cu râul mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioșării mele.
Și peste arbori răsfirați
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Clio
Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.
Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,
Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești
Umbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.
Dar ceața serii-neacă troianele de jar.
Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,
Ascultă mândrul freamăt ce-n el deșteaptă vântul,
Ca-n obositu-ți suflet de vrajă răzvrătiți,
Când negrul văl al nopții înfășură pământul,
În gemăt să tresalte străbunii adormiți."
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloană glorioasă, ce susține...
Coloană glorioasă, ce susține
Speranța noastră și latinul nume,
Pe care-n drumu-i n-a fost a-l supune
Iupiter cu furtuni de groază pline;
Aici palate nu-s, ci-aici mi-i bine,
Că am alături pinii și stejarii,
Și iarba verde, și-ncă munții, marii, -
Și muza triumfând aicea vine.
Gândirea clară către cer s-avântă
Și-n dulcea umbră-a nopții se aude
Privighetoarea, cântul trist ce-și cântă;
Din inimă Amorul îi răspunde,
Ci plină nu-i plăcerea asta încă,
Căci tu, Seniore, ești pe nu știu unde.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Lungi nopți învolburate,
Cerneau tristeți prelungi,
Falși iubitori de țară,
Rosteau discursuri lungi.
Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.
O nouă dimineață,
Ca după 4 ani,
Se naște de sub ceață
Pe oameni și pe bani.
Încet, pastorul nostru,
Își dezvelește fața,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranța.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufași,
La nunta nostră de maci și de trifoi,
Licurici și cosași să avem nuntași!
Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară și de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfășurate-n batalioane.
Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireșele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!
Făr-a aduce credinței nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.
[...] Citește tot
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și stejari, adresa este: