Poezii despre noapte și tei, pagina 2
Îndemn
Dacă vrei să te văd, spune-mi!
Dacă vrei să ne plimbăm, spune-mi!
Căutăm un parc cu tei și trandafiri să putem pleca în zări
Pentru că numai tu ești noapte mea
Care luminează atunci și acum
Aștept această zăpadă,
În primăvara ce ridică păsările la cer.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună!
Parfumul nopții ne vrăjește,
Miroase a tei și-a fân cosit,
Iar frunzele foșnesc șoptit,
Atunci când vântul le stârnește.
Răsare luna, zâmbitoare,
Și raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.
În grabă, greierii se-adună,
Cu țârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn ușor,
Vise plăcute, Noapte bună!"
poezie de Octavian Cocoș (5 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rimel de flori de tei
Geana rimelata cu roua
a diminetii,
O raza de lumina patrunsa
prin efractie,
Gandul meu moale si pufos.
Patul plin de firimiturile
dragostei,
Glezna patata de sarutul
buzelor tale,
Peretii improscati cu vise
neterminate.
Emotii de seara cristalizate
atipic,
Parfumul fierbinte, tulburator
de flori de tei.
Toate acestea imi amintesc
de tine
de mine
de noi
De noaptea ce-abia a trecut.
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana A
Noapte bună poate sună
Prea puțin in mintea mea,
E Decembrie.. o lună,
O dorință pot avea.
Stiu că visul meu începe,
Noaptea oare va schimba,
Tot ce simt? Ori voi pricepe
Că nu-i scris să fii a mea...
Nu-i ușor, si-i doar speranță
Poate nici ca o sa fie,
E păcat din tot ce simt
Să nu-ți scriu o poezie.
Si am totuși o dorință...
Oare ce să fac cu ea?
As putea cu ușurință
Să -mi doresc să fii a mea.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei
Prin parcuri goale și triste
Iar mă plimbă pașii mei,
Peste frunzele-autiste,
Printre arbori, pe alei.
Dintr-o mantie plumburie
Care murmură-n văzduh
Se rup lacrimi cu furie,
Apar iazme fără duh.
Lin pe băncile-nvechite
Cade burnița-n amurg,
Pe-a lor scânduri scorojite
Și culorile ce curg.
Iar prin noaptea răcoroasă,
Pe sub crengi goale de tei,
Cu a inimii angoasă
Mă pierd eu și pașii mei.
poezie de Emil Utalea (ianuarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternele poeme
Ne apropiem
de teiul singuratic
ce străbate orizontul
în liniștea serii
crengile par niște
perdele-nflorate
luna își întinde
mâinile fine
prin voalul de mătase
revărsând dor și patimi
peste sat.
Stelele, neobosite făclii
deapănă firul nopții
am privit destinul schimbat
într-o nouă formă
a vieții...
culeg parfumul florilor
din zborul secundei
facem schimb de cuvinte,
caut echilibrul
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarasi teii
Iarăși teii se întorc
Prăvălind spre noi miresme
Nebunia înfloririi îi transformă
În efluvii verzi de soare
Și-mbătați sub poala lor
Ne iubim pândind lumina
Ce împarte printre frunze
Umbre-ntoarse pe pământ
Și-ntr-o ploaie dulce
de parfumuri ce ne-ncearcă
bântuim sorbind făptura
florilor ce ne colindă.
Mai apoi sub clar de lună
Liniștea din tei coboară
Și pe banca adormită
Ne iubim pierduți în noapte
Tu ești rege, eu regina
teilor ce înfloresc la poartă.
poezie de Danila Monica
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă tăcere
Când scriu poveste de iubire
Tu ești în vârful de condei,
Prin trupul tău... firav, subțire,
Se curg miresmele de tei.
Și dacă-n rândurile mele
De-atâtea ori te regăsești,
Am adunat și-am pus în ele
Doar sentimentele firești.
Nu mi-am dorit să fii un vis
Pe care,-n noapte, să-l visez,
Sau eu, vre-un colt de paradis
Pe care-n vise să te-așez.
Nu vreau să fiu o adiere...
Să-ți mângâi buzele c-un zbor,
Ci un sărut să pun pe ele
De câte ori îmi este dor.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și tei, adresa este: