Poezii despre noapte și telegraf, pagina 2
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Izvorul poeziei
Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ți din suflet,
de albele petale,
ce-ți ard în floarea ochilor căprii...
De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?
Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?
Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?
Sau, cine știe?, vreun clevetitor
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Here she comes again
//
e o noapte senină și încă ascult roykscopp/
here she comes again / toate problemele acestea ale discriminării mă bântuie
ca și cum ar fi niște fantome
// trezeste-mă din coșmarul acesta adânc, fă din mine o papușă voodoo
căreia sa îi dai foc înainte să moară //
uneori nu mai suport țipetele păsărilor
care se întorc seara acasă
mă uimește coeziunea lor / felul cum știu să se adune și să spargă cerul
atunci cand el pare atât de senin
fă din ele niște păsări voodoo și lasă-le să zboare cât mai aproape de noi
cel mai aproape de mine sunt slăbiciunile mele/ pe ele vreau să le ard
//
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate aceste prostioare
Mă vei lăsa vreodată să fiu iarăși eu?
Mă vei lăsa cândva liber, de capul meu?
Lanțurile care ne leagă
Sunt în jurul nostru încă,
Scăpare nu-i dar am știut asta mereu,
Deși, mai rămân totuși toate-acele lucruri mici
Care mă-încântă sau mă ard ca șfichiul unui bici:
Urmele de ruj lăsate pe-o țigară,
Un bilet de avion spre locuri unde-i mereu vară...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Clinchetul unui pian în apartamentul vecin,
Acele cuvinte poticnite, care se voiau de-alin,
Un leagăn pictat cu flori pe nisipul auriu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Ai venit, ai văzut, m-ai învins;
În clipa când m-ai învins
Am bănuit că trebuie să mă fi atins
[...] Citește tot
cântec interpretat de Frank Sinatra, muzica de Jack Strachey, versuri de Eric Maschwitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și telegraf, adresa este: