Poezii despre noapte și tramvaie, pagina 2
Dimineața. Orașul
O nouă dimineață. Același oraș.
Colcăie, mișună, șerpuiește...
Miros jilav de frunze, asfalt și pămînt
trezindu-se din aburul nopții,
începînd să respire în răcoarea luminii...
Oameni aproape alergînd înspre locul
obligației zilnice, cîte un cîine
bîntuind un drum mereu nesigur,
un om amărît, cu o sticlă în buzunar,
doi îndrăgostiți pentru care nu mai contează
dacă e zi ori întuneric, ieșind din noapte
și îndreptîndu-se către o altă noapte...
Măturători de străzi,
curățători de prispe și grătare...
Mașini. Tramvaie întorcînd la capăt
și luînd-o mai departe...
Un zumzet ce în curînd se va transforma în larmă...
Mie de ce îmi vine să pășesc în sclipirea unei vitrine
și să mă regăsesc de partea cealaltă?
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Cinci vreascuri și fapta de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost un an în care s-au sinucis poeții
A fost un an în care s-au sinucis poeții
sătui să fie-ntruna luați în cătarea vieții.
Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora
și-au hăcuit prin piețe în văzul tuturora
venele lor firave, tendoanele, uitarea
hrănind câteva zile gazetele. Duhoarea
acestor pline ceasuri îmbrățișând foburgul
a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul
în halbele ciobite vânzându-l ca pe bere,
s-au aruncat din turle poeții în tăcere
asemeni unei blânde ninsori întârziate,
s-au otrăvit cu vise ascunși în ruinate
mansarde și în dosul unor iubiri deșarte
de nimeni bănuite, iubiri pentru departe.
Printre gutui sticloase și-au aninat în funii
costumele dungate având prinse petunii
la-ngustele revere și ei uitați acolo
sub strâmtele sacouri, austrul în tremolo
ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte
se-mpiedicau adesea și ele ca de șoapte
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila iubire
Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!
Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!
Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șuvoi de clipe distilate
Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit
E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat
Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale
Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri ruginite
dispre munte dealul coboară vise
văile cuibăresc cețuri
sărutul frunzei atinge pământul și geme
un ochi de apă privește luna întoarsă
cerul lacrimează cu stele
gheara păsării nu doarme
sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă
apoi toate inundă lumea
sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură
apăsarea doare și-și dorește iubire
focul urăște întunericul și-l alungă
roata grea a lumii răsucește pământul
dinspre toamnă cu picături de ploaie rece
și-ncuie vara trecută
frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă
apusul se stinge, iar eu împart lumea mea în două
o parte o pun pe pântecul tău pentru altă viață
târziu noaptea se sparge spre lumină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și acum ce rămâne?!
iubirea în învelișul trădării
trădarea în ascunzișul celeilalte?!
doar spaima enormă a omului omițându-și Dumnezeul?!
și câte sentimente rămase la stadiul de proiect
acaparate în nesăbuita lăcomie către altceva!
niciun păcat prea mare! nicio deziluzie!
florile își schimbă chipul în nevăzutul ochilor noștri
nopțile se lasă autoritare / în lăuntrul lor cutremure
ne desprind alcătuirile / înainte de orice dimineață
un lup ne mușcă isteric din intimitate
îi încurajăm mușcătura într-o orbire a lumilor
ce n-au să vină preceptual vreodată
și totuși! cineva posedă o firavă memorie afectivă
galben tramvaiul atenționează un foișor:
2 suflete gata cândva să explodeze!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și cum cineva ar fi apăsat din greșeală tasta "space"
pe banca de lângă lac
stau lungite la soare
3 pisici cu ochi albaștri
un fluture le dă târcoale
curios
ca un licean naiv
care citește cărtărescu în nopțile de vară
aerul te îmbată cu-n miros de tartă cu mere
prin geamul cu perdele cochete
doamna Ene salută poștașul
îi face cu semn discret cu ochiul
și continuă să fredoneze romanța fără ecou
în tramvai
pe scaunele portocalii
doi copii își împart cartonașele cu fotbaliști
vatmanul fumează o țigară
zâmbește din când în când
oprește la operă
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precum în cer
În orice legendă există sămânța
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu așteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deși nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toți vor să ajungă în cer vii și nevătămați.
Cică un sfârșit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunță la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toți o materie și un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprimăvărare
Streșinile lacrimi duc,
Când orbite sunt de soare,
Plânge apa în uluc
Ca un cor de bocitoare.
Păsări, zeci, c-un dulce cânt,
Peste pomi devin stăpâne
Crengile trosnesc la vânt
Ca ciolanele bătrâne.
Oala roșie cu toartă
De pe omul de zăpadă,
Nu-i destul că este spartă
Dar, e cât pe ce să cadă.
Primăvara i-e stăpână,
Soarele îi bate-n tâmplă,
,, Omul" sade într-o rână
Neștiind ce se întâmplă.
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epoca felicitării
Mă trag fluturii pe roată
să devin o omidă moale
ce atârnă de spița eșafodului.
Vin femeile cu barbă să râdă în bărbia trotuarelor
Se vinde înghețată cu aromă de noapte
Covrigi în formă de făclie
Ronțăie șobolanii în loja canalelor de comunicare.
Se aud felicitările și osanalele...
Cu un cuțit între umeri în loc de suflet
o poză se prezintă golită de imaginație.
O lună cu o femeie mutilată pe umăr încearcă să imite un înger.
O actriță nanistă își mimează nunta horror într-un vagon de tramvai cu lăutarii furați de la o poștă...
Stropi de plastilină!
Femeile cu barbă își chelesc admiratorii
ce le strâng în brațe
și le pupă pe mațe!
Inerția e la capătul centrifugii.
Mă trag fluturii pe roată încet
Sunt tăiați și roși și arată boțiți de albastru
blugii mei
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și tramvaie, adresa este: