Poezii despre noapte și trenuri, pagina 2
Trenl neuitării
Vara obosită a plecat spre seară
într-o zi senină, fără pașaport,
când, pe ocolite, apăruse-n gară
trenul neuitări izgonit din port.
A lăsat în urmă toamna revenită
cu un vânt sihastru rece și tăios
și buluc de frunze, fără recuzită,
pe ulița strâmtă întoarsă pe dos.
Nopțile haine îmbrăcate-n brume,
pe ascuns plecate de la polul nord,
au ajuns deodată, într-o zi anume,
pe un dor de ducă dintr-un mic fiord.
Ah, ce amăgire, la-nceput de iarnă,
îmi aduce-n cuget dorul incomplet,
într-o simfonie care vrea să cearnă
zeci de noi regrete dintr-un triolet.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată din moldova (o săsoaică)
noaptea mergeam la spital pentru o analiză mai clară a corpului
îmi duceam și prietenii dar se ascundeau mereu
se strecurau pe după perdele și imitau glasurile isterice ale asistentelor
treceam însă de toate obstacolele ajungeam la microscopul galben
era acolo o doamnă tristă înnopta mereu sub microscop
puteam s-o privim nestingheriți (nu strica o ocheadă)
ne îmbrânceam la vederea laptelui matern
erau musculițe în spuma acestuia (nu ne miram avea și isteria uneltele ei)
știam că doamna suferă din cauza unei nutrii la coapsă
era splendidă văzută așa prin microscop cu sutienul ei de lână
neprelucrată
ne îndrăgosteam pe rând la miezul nopții eram cu toții copleșiți
unul dintre prieteni s-a așezat lângă dânsa și a jignit-o
o asistentă ne-a văzut și-a început să sufle într-o trompetă
era o fată urâțică din moldova o săsoaică
[...] Citește tot
poezie de Dan Coman din doamne-doamne (2006)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul cu 1001 de nopți înflorite
Poezie plină doar cu flori
în strofele ca niște lungi vagoane
o te-am simțit de-atâtea ori
trecând prin vene și urcând prin carne
Cu strofele ca niște lungi vagoane
multiplu sângerând în cinci
te-ai înhămat la carul condiției umane
pe care însă doar tu-l-împingi
Multiplu sângerând în cinci
o ai simțit de-atâtea ori
luptându-te cu tine poți să-nvingi
poezie doldora de călători
În strofele ca niște lungi vagoane
duci imponderabilul condiției umane
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoironie
Am început o călătorie spre mine,
Să ajung pân' la capăt, țin și cu dinții,
Trenul în care sunt, aleargă pe șine,
Spre ziuă aleargă, prin noaptea minții.
În gara conștiintei vreau să cobor,
Să-mi redescopăr sufletul de poet,
La capăt de linie vreau să ajung,
Înainte să mă prindă nașul fără bilet.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
noaptea,
stelele sunt tot mai verzi,
luna își scrobește pânza
scufundând-o în apele mării.
pe câmpii,
macii sunt tot mai stinși,
oamenii tot mai absenți
iar timpul trece cu viteză
ca un tren accelerat
în lipsa haltei.
numai eu
călătoresc într-un balon de săpun
experimentând dedublarea unei idei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două intenții
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
țintuită pe propria-mi bătrânețe sau
e așa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi
sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniștea
ca o toamnă
golașă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipește de mine
ca un aluat
cresc și mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip
îmi sprijin capul pe întunericul
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provincială
La margine în prelungire
Într-un oraș provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal
Viața încă mai pulsează
Adiacent pe roți de fier
Locomotive defilează
Stau un minut și-n noapte pier
În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o locomotivă trece
prin tunelul lung și rece
spintecând liniștea-n două,
piatra-n patru, vara-n nouă,
licuricii-n mii de cioburi,
liliecii-n roșii globuri...
prin al nopții adânc fald
nesfârșite gânduri scald,
fluturii-i legăn pe flori
și, de la prea mulți fiori,
inima ta aburi scoate
ca un cozonac cu lapte!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Variante pe ales
Sunt zile în care viața mi se pare o povară
Și sunt nopți în care timpul mi se pare infinit
Dimineți în care trupul mi se pare ca o gară
Seri în care sufletul mi se pare tren grăbit.
Călător stingher prin lume fără nici un crezământ
Fără nici un fel de rude, nu prieteni, țară neam
Ar mai fi ca variante Dumnezeu și un mormânt
Am de-ales, nu mă pot plânge precum alteori plângeam
Voi vota să mor, probabil sau să merg la Dumnezeu
Am atâtea variante că nu le mai știu nici eu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrațiile ploii
Vând insomnii
Și turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet ușor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă crești ca pe o floare.
Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoția toamnei.
Vibrațiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.
Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în fața gării.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și trenuri, adresa este: