noapte şi viermi

Cahul

Stelele de aur prin eter luceau.
Turcii şi moldavii printre flori dormeau.
Ionaşcu trece noaptea în veghere;
Îşi adapă dulce sufletu-n durere,
Apoi zice-n sine: "Slabe muritor!
Nu-i destul că soarta te-a supus la dor,
Pentru ce chiar însuţi îţi urzeşti în lume
Altă suferinţă care te supune?
Viaţa şi mărirea, fericiri lumeşti,
Vine-o zi în care tu le părăseşti,
Iar a ta ţărână viermilor e dată
Cât de dalbă fie fala ce te-mbată!"
Cheamă capii oştii şi-astfel le-a vorbit:
- "Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-aţi servit!
Voi, feciori din ţară ce, venind în lume,
V-au scăldat cu lacrimi ale voastre mume,
A sosit momentul jugul să zdrobim...
Sau prin mândra moarte să ne nemurim!
(...)

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermii

preţ de o secundă imundă în noaptea
foarte lată bulgară
nu pot explica prea bine de ce
am crezut că marte aproximativ murdară
vizibilă pe cer în timpul eclipsei
deasupra fermei de midii de la cap kaliacra
nu e planetă: este o undă
şi este
planeta marte pe roşu vreun flux putrezit
de viaţă pierdut
printre furtuni şi nisipuri atemporale
totuşi o undă prea prost propagată această
planetă care a stat
pe cerul nostru cu nonşalanţă
preţ plătind numai noi, ex
tremofilii viermi tremurând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum universu-n stele...

Cum universu-n stele iubeşte noaptea clară,
Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,
Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară
Pe sânu-ţi să se-nchidă de lume ostenit.

Simţii atunci puternic cum lumea toată-n mine
Se mişcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi
Şi-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,
Aveam gândiri de preot şi-aveam puteri de regi.

Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simţirea
În goana lumei oarbe, pe strada în noroi.
De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nşelat privirea,
Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim… noi?

Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată,
Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort,
Sunt ca un imperator cu fruntea devastată:
Demult nu ştiu nimic de imperiul ce-l port.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena

atârnă-n fereastră greoi cimitirul
şi iarna se scurge pe cruci
e cald înăuntru se-ncinge delirul
tu noapte tu iarăşi aduci
lumini luminând pe acei din departe
sau tot ce din ei a rămas
electrice raze de veghe la moarte
pătrund şi prin mine au glas

în noapte în noapte se-aruncă lumină
pe scena cu-actori obosiţi
nici măşti nici discursuri nu-s după cortină
ci oase şi viermi fericiţi

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele ce se lăfăie

în bucuria viermilor binevoitori,
pe a căror slobodă
îndestulare
tropăie armăsarii
dorinţelor putrede.
Cele ce de la edenica
doică a fărădelegii
moştenit-au parfumul stihinic
al îngenuncherii.
Cele ce toarnă must de
scadenţe greţoase
în cupa de răsfăţ înveşnicitor
a morţii...
Cele ce cu ifose trufaşe
desferecă chilia
sinelui îmbălsămat
cu întuneric dogmatic.
Cele ce cu suspine rumenite
de miere nebună
sfâşie rărunchii nopţilor

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răzor de ţărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te aţâţă
priveliştea goliciunii
de-ţi vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veşniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.

O ari cu
fierul instinctului erotic
ştirbindu-se
în rădăcini de nopţi defrişate.

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răzor de ţărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te aţâţă
priveliştea goliciunii
de-ţi vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veşniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.

O ari cu
fierul instinctului erotic
ştirbindu-se
în rădăcini de nopţi defrişate.

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Mâinile astea, Doamne!
M-ai împuternicit cu mâinile astea.
Pot mângâia cu ele până şi setea
pomilor arşi de toamne

Şi ochii ăştia Doamne!
M-ai luminat cu ochii ăştia coloraţi,
să zăresc frunzele şi viermi inelaţi
şi câte alte forme

Şi mi-ai dăruit gândul,
să-mi pot pune întrebările doar noaptea,
să pot întreba retoric ce-i dreptatea
care-o împarte vântul.

Doamne! Doamne! Cuvântul.
Ne-ai lăsat cuvântul, Doamne, într-o carte.
Ne amintim rândurile din ea, poate,
până ne cerne glodul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte

e prea multă linişte,
prea multe limanuri
şi găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
oraşu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec uşor dintr-o parte în alta
şi dragostea trece mereu prin pereţi.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniştea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniştea camerei
şi ora se închide mai devreme.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre Soare

O fărâmă de credinţă
Avem cu toţii în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranţei,
Când rănile genunchilor noştri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăţi de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeaşi credinţă,
Apoi s-au aşezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învăţătura şi eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!