noapte şi voce

Număr scânteile din stele

Noaptea coboară în valuri
Pe aşternut de petale,
Şoapte izbite de maluri –
Sărutul buzelor tale.

Lungă, privirea se-apleacă
Peste parfumul din piele,
Tremurul vocii mă-neacă,
Număr scânteia din stele.

Caut prin nori nemurirea,
Braţul mă strânge cu sete,
Fluier şi harpă dau ştirea
Unei poveşti în versete.

Visul ce-apare, se pierde
În zorii iubirii de noi,
Raze de foc să dezmierde
Un timp ce ne-aduce-napoi.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.

poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălul des mi-ascundea disperarea

Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinţi...
C-o tristeţe, imensă ca marea,
Am sfârşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus, într-o noapte cu lună –
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,

Şi-am strigat: "Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!"
Mi-a răspuns cu o voce străină:
"Bate vântul. Te du în pridvor."

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de apocalipsă

Noaptea trecuse ca un patruped
Aşteptam o dimineaţă din patru zări
Secole se rostogoleau ca nişte sfere
Noi aşteptam vestea în cerc
Pe alocuri se făcea strigare
Aici este Mesia aici este Mesia
Mai bine duceţi Evanghelia la porţi
Se auzea o voce angelică
Atunci apostoli plecară per pedes
Până la marginile pământului
Cei de bună credinţă erau purtaţi
De duh printre neamuri
Toţi cei care vor primi botezul
Vor înainta pe calea desăvârşirii.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor târziu

Iar e miezul nopţii în camera cu candelă,
Stăpânul ei stă singur şi-adoră o iubire,
Printre hârtii pe masă apare-o amintire
Şi cântecul se cântă pe-o voce goală.

Picioarele slăbite slăbesc încă mai tare,
Iar poza din grămadă devine o fantasmă
Un monitor vechi cu dungi nepăsătoare
Proiectează nepăsător basmul.

Era nebun sau chiar murea,
Simţind fiorul ucigaş în piept,
Iar inima-i bătea
Şi capul stătea drept.

poezie de Ion Rotari (25 martie 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adiere uşoară de vânt

O adiere uşoară de vânt aerisind noaptea calmă:
O lună strălucitoare deasupra turnului.
O voce şopteşte, dar nimeni nu răspunde când chem:
O umbră se clatină, dar nimeni nu vine când fac semn.

Bucătarul mi-aduce-o farfurie cu linte:
Vinul e acolo, dar nu-mi torn în pahar.

Împăcarea cu sărăcia e cel mai bun dar al Sorţii:
Bogăţiile şi Onorurile sunt servitoarele Nenorocirii.
Deşi diamantele şi aurul sunt căutate de oameni şi preţuite,
Pentru mine-s doar pleavă, vreascuri.

poezie de Fu Hsüan, 217–278, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În braţe gândul când îl strângi.

Tu esti femeie–n plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand timpul ud de ani, se plouă,
În curcubeu cu vocea stinsă.

Tu esti femeie–n glasul nopţii
Umbra risipei de veşminte,
Fosnirea mea la pragul porţii
Când tu mă chemi fară cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet smălţuit

Sunt
tardiva presimţire
şi vocea
somnului cosmic,

oprite la poarta zeilor.

Să fiu altceva,
dacă mi-aş dori,
nemiloasa viaţă
ar muri,

jucându-se

cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,

cu sufletul meu smălţuit,

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai tu, femeie?

Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...

Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademeneşte mersul?
Iar privirea-ţi, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...

Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanţă?
Ea-mi dictează în neştire
Rime despre drag de viaţă...

Ce ai tu şi-o alta n-are?
Ochii-ţi, trupu-ţi, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela

E ceas tirziu, e noapte
Tacut imi aprind candela
Si vreau s-aud doar soapte
Spuse de vocea ta.

Privesc tacut la ce-i in jur
Privesc si sunt ranit
Imi caut Eul fara de cusur
Si-ti spun ca te-am iubit.

Si flacara iubirii mele
Din candela se stinge
Si lasa-n urma clipe grele
Si-o inima ce plinge

Iubitule in noaptea asta
As vrea sa fi din nou cu mine
Sa alungam din nou napasta
Sa ne iubim, sa fie bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!