Poezii despre oaze, pagina 2
Pe brâul neuitării
Stă clipa agățată între gânduri
cu amintiri din vraja renăscută
în apele ieșite de sub prunduri
pe cântecul vrăjit dintr-o lăută.
Și în infimul clipei trecătoare
minunile din apa revărsată
ajung în pragul vechilor hotare
cu neuitarea-n visuri adunată.
Pe brâul neuitării regăsite
stau dorurile toate încurcate
cu tolbele umplute de ispite
din gândurile pline cu păcate.
Le-am adunat în oazele rebele
din visurile prinse câte două
pe marginile unui roi de stele
văzute-n picăturile de rouă.
Sau poate-n picături de elixir
care cădeau la nesfârșit în oază
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căile neștiute
Am să fiu mai mult de viu,
viața asta mă omoară,
am să fiu și n-am să fiu
mireasma de primăvară.
Am să fiu umblând pe sus
ca o noapte sau o rază,
ce se-ntâmplă când mă duc
e o taină și-altă oază.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar la drum
În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însuflețită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deșertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spășit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.
poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breve sogno
Ce mort frumos s-a deșteptat în mine
Sub farmecul atingerilor tale...
O stea s-a smuls din negura din vale
Și-a răsărit o floare pe ruine.
Cu-nfrigurări de visuri triumfale
Viața iar mi-a fulgerat prin vine
Și tainice nemărginiri senine
Mi s-au deschis strălucitoare-n cale.
Femeie, tu, solia primăverii,
Tu mi-ai vrăjit misterul învierii
Și oaza magică dintr-o Sahară,
Unde-am murit pe veci, a doua oară.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nagoda arabă
Sosite pe muchii de timp retezate,
neșterse-amintiri se întorc din trecut
cu doruri pe margini de dună lăsate
sub umbrele șterse de pasul pierdut.
O toamnă rebelă plutea peste oază,
trecea caravana târziu, pe-nserat,
vedeam cum apusul încet se așază
pe dunele-n aur de raze scăldat.
Iar liniștea nopții venea ca o boare,
pe aripi de visuri picate din cer,
la marginea dunei vedeam că apare
nagoda arabă în strai auster.
Plutea ca o umbră prin oaza turbată,
trecând peste apele prinse-n delir,
lăsându-mi în cuget dorința ciudată
să-i sorb de pe buze vrăjit elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor e...
Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.
E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vie
Într-o singură revelație
Am văzut deșertăciunea lumii
Și-am întrebat:
La ce bun toată cunoașterea?
De ce atâta zbatere seacă,
Dacă totul nu e de decât
deșert necuprins?
Mi-ai oferit înțelepciunea
Ca pe un izvor firav
Cu apa ce-mi șoptește, limpede și rece.
Și atunci am început să înțeleg și să iubesc
Deșertul cu toate oazele și izvoarele lui.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plec cu cârdul de cocori
Corabia-și urmează cursul
Pe un ocean indiferent
Un punct pierdut în universul
Străin și rece aparent
O undă de melancolie
Precum o oază plutitoare
Pe care nimenea n-o știe
M-a însoțit pe larga mare
Ne-apropiem de Terra Nova
Cu pescărușii la catarg
Și mut e gândul, tace slova
Și valuri greu de bord se sparg
Adio țărmuri jinduite
Atâtea nopți mă trec fiori
Rămâneți nedescoperite
Eu plec cu cârdul de cocori.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule Untaru, uite ce poezie frumoasa. O suita de epitete bine concepute, care parca dau putere de convingere celor spuse. [...] | Citește tot comentariul
A fi ceea ce vrei să găsești
Căutăm un prieten
Căutăm persoana potrivită
Căutăm pe cineva care să ne înțeleagă
Căutăm un iubit sau căutăm o iubită.
Căutăm un drum perfect
Căutăm o oază de liniște
Căutăm să ajungem undeva de unde să nu mai vrem să plecăm
sau căutăm cea mai frumoasă priveliște.
Căutăm sensuri, căutăm răspunsuri
Căutăm răsărituri și în același timp căutăm apusuri.
Căutăm, căutăm, căutăm și nu găsim
pentru că noi înșine
ceea ce vrem să găsim
trebuie să fim.
poezie de Mihai Gavrilescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O oaza de iubire
Daca o picatura
Ar cadea
Intr-un ocean de nisip
As incerca
Fir cu fir sa ridic
O fantana.
Daca o raza
Ar lumina
O carare ingusta
As incerca
Sa caut margini
Ascunse.
Daca o floare
Exista
Dar nu intr-o vaza
As cauta
O camila
Si-o oaza.
[...] Citește tot
poezie de Doru Lascarache (20 martie 2009)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre oaze? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oaze, adresa este: