Poezii despre păcăleli și religie, pagina 2
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocolată amară
Femeie, cine te sărută pe frunte și pe inimă?
Doar vântul? Și soarele când nu te-ascunzi de el?
Și ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde și m- alintă ușurel,
Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat și mai mult mânios îl știu.
Îmi face nopțile frumoase și... poate-l păcălesc la vară,
Îi descrețesc fruntea și mintea. Aș vrea să simt dacă e viu.
O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi pățit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion
Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Mă uit la filme de Crăciun
Și mă revăd copil de școală
Când mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială.
Singur acasă eu n-am fost,
Frați și surori aveam o droaie,
Atunci vedeam al vremii rost:
Ninsoarea se năștea din ploaie.
Priveam pe geam, cu ochii mari
La oameni, păsări, animale,
Geamgii și iaurgii, coșari,
Eroi ai vechii mahalale...
În sfânta seară de Ajun
Împodobeam, cu toții, bradul,
Ce forfotă! Ce dans nebun!
În lumi de basm treceam noi vadul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (6 decembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imitație
Aproape nimic nu se întâmplă,
între două înghițituri de vorbe;
doar un gând căzut în dezamăgire
renunță la el din lipsă de libertate.
Degeaba te răsucești absurd pe idee,
amarul îți umple gura cu sânge,
sărat, iute și greu de ingerat.
Ecoul împlinirii a murit departe,
s-a supărat pe fluturii din părul tău
alb de aripile obosite ale timpului.
Bolta din sufletul meu
e un tavan pe care se arcuiește noaptea,
în văluri de toamnă cu ultimile fulgere
din care-mi redobândesc lumina.
Îmi umplu memoria cu trecut
ca un nor încărcat cu ploi,
aștept dimineața să mă nasc iar
fără să repet plânsul acela bizar.
Vreau să râd cu gura plină, să surâd,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea femeilor
Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:
"Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup și principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înțelege ascultând
Un înțeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O ființă neputincioasă în fața Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri prețioase
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de întunericul prieten
uneori întunericul din mine se eliberează
și toate aceste frustrări resimțite zilnic
devin pietrele unui bulevard învechit
pe care tocurile pocnesc
de plinătatea unui gol confuz
reclamă umbrele pașii desculți
și peste toate aceste aberații
cineva strigă: libertate!
râd zidurile calcinate ale unei biblioteci
de câte ori cărțile scot semnele afară, în grădină
la uscat
și le agață de frunți
cârligele sensurilor incomplete
scârțâie scheletele celor păcăliți de vulpi umane
să iasă să iasă
să iasă să lupte cu o moarte prescrisă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
C V
Ha!? Pe față am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosițe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de îngeri, cu unghiere străine,
din unghiile lor am făcut amulete, fine.
Ha ha, studiază-mi zâmbetul, să ne privim!
Multe slugi mute în expediții secrete
pentru o așchie mică, din sabie de heruvim.
Am păstorit în taine lungi un seraf...
și i-am prins cântul dureros de slavă:
trei secunde - esența durerii-ntr-un țipăt!?
Dar eu l-am închis iute, pe-un usb-stick...
Am desfăcut racle cu moaște,
făurindu-mi steaua de vise, din frunte!
Mi-am vândut chiar și o parte din suflet,
pentru o copie a cheii, de la Poarta Raiului.
Ha ha ha! Eu râd și acum, aproape-mpăcat,
eu sunt acel ins barosan, interesant,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscoală
Toți Vizii de cultură, avizii de hoții
Din Videle de minte s-au pus a ne minți
Că ne dau bunăstare, măresc nivel de trai...
Și, își fac legi să scape de pușcării... Nu-i bai
Când fac benzina scumpă și euro de aur,
Ne înzecesc în taxe, ne păcălesc că-s faur
Ei... Ne pun pumnu' în gură când vrem păs a ne spune,
Fac numai legea lor, vor țara a o răpune
Dintr-un Teleorman, tâmpit de sărăcie...
Vor România întreagă la fel și ea să fie!
S-au strâns o golănime bandită, mitocană
Să ne arunce afară din Patria, o mamă...
Reneagă Europa și ajutorul ei,
Ne vor ajunși prostime... Ei, șleahta de mișei
S-au pus cu toți, pungașii, cu școala de maidan,
Cu "diplome" furate, "masteri, doctori", baștan
Să ne rupă grumaz, nerozi s-ajungem, vite
Și-ei tâmpii plini de bani, din brațe ostenite
-Ce-n loc să le întindem să mângâiem copii,
În Parlament îi ținem -ne înjosesc de vii,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păcăleli și religie, adresa este: