Poezii despre păianjeni și timp, pagina 2
Zile de la capătul ploilor
zăbrele de apă
inconsistente se țes
într-o pânză din care s-au scurs
toate culorile
unde e doamne
al cincilea anotimp
și timpul
un păianjen de pământ
se risipește în oase
țesând
giulgiul alb de mătase și
despărțindu-mă de umbră...
umbra care nu mai sunt
mă petrece
fluturându-mi în urechi
șoapte de noapte
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să naștem fluturi
Azi să naștem fluturi
rătăcind pe ceas efemeride clipe
în ora noastră
și gândacii sunt frumoși
striviți sub papuc
lasă umbre diforme
să nu-i naștem
păianjenul își decoltează
în timp pânza flămândă
să naștem muște?
licurici să naștem azi?
avem nevoie de lumină
când dragostea e pe întuneric?
să-i naștem mâine
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păinjiniș
În plasa gândurilor mele de lumină
Ți-am prins imaginea: o viespe
Subțire-n mijloc, ageră și fină.
O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac.
Să cadă ca o floare pe fața unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă...
E seară... Plopii înșirați în zare
Se sting departe -
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte...
De ce să-mi stai zadarnic împotrivă?
Rămâi a mea...
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, -
Rețeaua fină s-ar cutremura
Și fiecare fir întins prea tare
Mă doare...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lună nouă
Incet, sub pașii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
... și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră...
Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de iți răsuna în ureche
pe după ceturi luna lunecând
Neliniști vechi, și glasul lor hoinar
spre neștiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă... apoi mergem iar
prin ceața uda, mână-n mână
și văzul tău pe piept imi suie
ca un păianjen beat. și nu imi spui
că mi s-a prins surâsu-ți amărui
de buze, fața amăruie
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă pe pânză de păianjen
m-am definit iederă
să ating zidul dintre ploi,
am conturat tăcerea
cu privirea unei zile bune
și m-am ascuns în sertarul
gândurilor de catifea.
între timp seara îmbrăcase cămașa lunii
și-mi înfășurase lacrima
în flori de colț...
aveam în palme un țărm
în care răsădisem cântece
și un ecou ridicat pe templul
zeilor ce-au crezut în mine.
în rest, șanțuri de dor
în care zborul își va fi strâns aripile.
cândva voi fi pom cu fructe sălbatice, mi-am zis,
le voi mângâia sosirile
[...] Citește tot
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ne moare în cuvânt
gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir și uitare
asfințiturile ne fug din gânduri
păsări roșii unduind printre rânduri
șarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuțit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul bradului
Subt Ursa Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.
Lichene și buhe și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 lovește în creștet fulgerul alb.
Stă între zodii și țară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun!
Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tânărul brad străjuiește mereu.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autopsia îngerului
Plângi în colțul magaziei
și lacrimile-ți rămân în pânza păianjenilor
mirați de-așa muște amare.
O slujnică din secolul trecut
se piaptănă fericită în pragul unei case
cazate chiar ieri la cutremur.
Nu poți face nimic
pentru copilul smintit ascuns în boscheți
ce scoate scântei și funingine pe gură
ca un vapor cu zbaturi.
El e aidoma oului
cu aura pe dinlăuntru.
Dacă i-ai atinge măceșul din preajmă
ai cădea electrocutat.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodna de toamnă
azi-noapte mi-am dus iubita acasă
o să locuim în acest anotimp
pentru o vreme și
în aceeași casă
o să dormim în același pat
din când în când
tăcuți ca păianjenul din colț
o să facem dragoste și copii
ne vom îmbrățișa tristețile ne
vom mângâia în gol
vom număra pe degete orele
rămase neatinse
cineva ne va ademeni prin semne
va fi singura noastră noapte în care
nu ne vom striga pe nume
privesc din mijlocul emoției
și tac
oare ce nume să-i dau
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele a ieșit
pe cont propriu sclipind
lângă luna prinsă
- n pânza
de păianjen tăiată
cu peștele fierăstrău
adus clandestin în lada de scule
a unui dulgher desculț în ploaie
ieșirea lui a modificat mersul trenurilor
într-o noapte de vară
îmi aduc aminte
și azi parcă a fost ieri
pe când ne închinam la soare
și îi cântam osanale
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păianjeni și timp, adresa este: