Poezii despre pantofi cu toc și încălțăminte, pagina 2
Tropăie elegant
mai multe perechi de tocuri cui
în cui se-nalță pantoful și glezna
fină merge la trap sau galop
pe asfaltul tare dimineața asta
se-ndreaptă spre locuri neștiute
firesc duc picioarele odihnite
de somnul și seducția nopții
păcănitul diversificat lasă în urmă
parfumuri ce te scot din minți
tocurile duc zâmbete și buze rujate
cu tot felul de culori care scot
bărbații din amorțeală dimineții
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în visul meu
cu sandale roșii
ea umbla prin iarbă
și minijupa ei era să-mi provoa
ce (!?) - un stop cardio
respirator -
îmi umblau tramvaie în cap
ea urca din mers
eram atât de disperat
încât îmi vine
să port tocuri
într-un vis
cu sandale roșii și băr
bați pe tocuri
(!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare alb
Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subțire la mijloc,
Părul mi-este șatirat
Și obrazul cam ridat.
Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălțat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polițista pe tocuri
Iubire-n suflet,
Lumină în priviri,
E numai zâmbet,
Adună amintiri...
Nimeni n-o indispune,
Are mereu voie-bună.
Fire veselă,
Inimoasă, sufletistă...
La ea totul e
Intotdeauna-n viteză...
Polițista pe tocuri.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vorbesc femeile
De ce vorbesc femeile,
Când pot să tacă și pe tocuri?
De ce se poartă cheile
Înmănunchiate în brelocuri?
De ce desculțele picioare,
Deși mai mult pe jos purtate,
Sunt mai puțin atrăgătoare
Decât pe tocuri înălțate?
De ce-s făcute să vorbească,
Și cine oare le făcu
Să tacă și să ne iubească
La fel cum, poate, faci și Tu?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (11 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul orei
Se auzea venind!
Ora țipa atât de tare că explodau secundele
din mers la întâmplare.
Se auzea venind pe secundare tocuri
cu lumea timpurie
cu locuri zdrăngănind
căldură-n buzunare.
Se auzea...
și când se-apropia
țipa atât de tare!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dobândit
o imunitate după ce am
strâns bradul de crăciun
acele miroseau a rășină
mă trăgeau de meninge
visam globuri și steluțe
însă situația era sub control
la imunitatea asta nu-mi trebuia
remdesivir sau ivermectină
nu simțeam explozia
care traversa strada
în pantofii cu toc
dobândiți în schimbul
miei de euro lăsați la casă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tocurile ei batjocoresc
asfaltul când pe îndelete îl calcă
cochet și ziua intră în ceață discret
frunza cade-n patima alcoolului
umblă din toc în toc mânjită de humă
pe lângă copacii despuiați în glumă
trec pe o piatră plină de lene din vis
un mic paradis cu miros de ceară
duzii plini de fulgi aruncă puful alb
de porumbel rebel pictat pe lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pantofi cu toc și încălțăminte, adresa este: