Poezii despre paradox și prezent, pagina 2
Tu inimă nebună de iubire
Tu, inimă fisurată de plânset și furtuni,
Dragoste, minciună ai știut s-aduni!
Paradox ce sunt... la capătul de cer,
În inimă-mi jelesc toate nestingher.
Inimă nebună, tu alergând mă duci
Pe culmile înalte și sub oceane adânci!
Cea-nlănțuită în cușcă a mea iubire...
Mâhnită din prejudecată, frică și rănire.
Mereu mă uit în sus și-ncerc să Te găsesc,
Dar prețul e prea scump la cât eu nutresc...
Am fost azi o zăbală a drumurilor nori
Și-am adunat de sus așa multe comori!
Tu Doamne mă alini și-mi dai și desfătare
Dintr-ale noastre ierburi albite de chemare...
Fost-am urzica vieții ce-acum o căutați,
Sunt verde-n limpezirea ce nu o mai blamați.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Algoritm
Și sunt un algoritm, fără rezolvare...
Furtuni se-adună-n mine, neîncetat.
Tot ce visez, la un punct... moare!
Și se dărâmă tot ce am visat.
Trecut-au anii cu extaz și agonie...
Și m-am trecut și eu, cu ei cu tot!
Încă mai aștept o bucurie...
Să fiu validată, măcar cu-n singur vot!
E ambetant și plouă cu iluzii...
Mă cred în locuri ce eu n-am fost vreodat',
Visez premonitoriu, dar confuzii,
Mă definesc prin tot ce am ratat...
E toamnă în inima ce plânge...
Și mintea zboară pe unde a iubit!
Prezentul, trecutul să-l alunge,
Să nu mai prind niciun asfințit!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrimează cine râde - (paradoxuri)
Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs
Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus
Peste lume ninge toamnă, dacă primăveri mai vin
Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin...
Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi
Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi;
Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele
Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele...
Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de demult
Eu, ce nu știam cum cântă muza; doar știam s-ascult.
Și-ți adun din universuri flori de colț pe lună plină
Eu, care călcam pe frunze și-aveam inima haină...
Tu-mi aduci în noaptea nunții toana nesfârșitei rugi
Să-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi;
Dar îți spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri
Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banii... n-aduc fericirea
Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,
La fel și eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanță,
Câțiva mangoți de investesc într-o asemenea speranță,
Și-n special, pentru covrig, o șansă nu cred că există
În viața mea ca să-l câștig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleași numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni și mie rândul,
De aia mă și îngrozesc, ce-oi face când voi câștiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuța mea cu trei șoproane, confort nu-mi va mai oferi,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necuvinte
Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;
Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.
Ea a întins spre mine talazul ca un braț;
Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.
Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate
și m-a-ncercat cu descurajare
și nenumărate clipe solitare;
Eu am înfruntat-o cu tenacitate și
m-am ales cu o fărâmă de speranță
ca o măsură preventivă.
Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit
a temnițelor albastre;
Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.
Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;
Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.
Eu am trecut prin ea;
Ea a trecut prin mine.
Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;
Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brățări și chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
și fărădelegi, și intrigi, și pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri și viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniți și-n spitale,
m-au întâlnit singurătăți și crime.
Inscripții rari din lume paradoxale
pătau viori... Și-am fost în țintirime.
Cu-nmlădieri de caste diminețe, -
burice albe și bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al fețelor confuze,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez de vis... la Rege
De la bunica ascultam prin'70
Povești cu o Regină din alt timp
Ce cobora-n calești, cu har și nimb
Pe-n drum de colb, la fel ca azi... poteci.
Și tatăl meu, copil desculț, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală...
Era Maria, o Regină, a țării stea.
Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverșunat la minți ce-au dat exil;
La venetici de suflet de-un popor, netotul.
Aveam acasă, în sertare-n cărți,
Monede de argint sau bani-hârtii
Cu chip frumos, cum visul de copii...
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiași sorți!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger canibal
În rochie de bal, regină,
De-un verde fără de prihană
Și atârnandu-mi greu, spre glezne,
Cu o mândrie otomană,
Mă-mbrațișezi și mă culegi
Din prea banala-mi existență;
Nu am știut, nu am simțit
Că viața-mi caută cadență
In pași de vals, în pașii tăi;
Mi-ai spus, c-o tentă cronicară,
Că zilele ce vor urma
Vor înceta să mă mai doară.
Atâta dragoste, doar mie,
Mi-ai dăruit să strâng, nebună?
Și dintr-odata iubesc viața
Si Universu-mi cântă-n strună,
Și văd in ochii tăi sagace
Tot ce n-aveam, fără să știu,
Tot ce-mi lipsea, fără să fiu,
[...] Citește tot
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele
vremea miracolelor se sfârșise
și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei
exact așa cum parmenide a definit ființa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
știind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veșnicie
așa cum blaga a definit veșnicia
nu știu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieței de casă la cantina pe care tu ți-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieții studenți din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de atunci când de la 5.10 dimineața îmi exersam
marțial
ca și cum nu m-aș pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forță cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre paradox și prezent, adresa este: