pelerinaj şi suflet

Totul pare o derulare din amintiri

Noaptea si-a risipit întunericul pe miriştea lunii
eu îl caut prin cotloanele gândului,
nu găsesc decât umbra unui fulger
care mi-a spintecat norii.
Iubito, nu te mai ştiu acasă printre vise,
ai alte smulgeri din trupul câmpiei
îţi văd pălăria prin grâu,
o ancoră la ţărmul înmiresmat al cerului.

Tu împarţi sănătate celor ce nu sunt bolnavi
şi rupi din fiecare câte o poveste,
să mi-o spui când beau cafeaua amară.
Asta zic şi eu plăcere, pelerinaj prin ploaie,
să respiri încântarea lascivă şi udă
cu sufletul dincolo de împrejurare
şi cu sunetele iubirii care se topesc în urechi.

Tu strângi la piept o carte, eu te strâng pe tine
mai tare,
nu văd unde vom ajunge,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Just be f...b...

Uitaţi pe-o Terra-n deplasare
-Fără de mame şi copii,
"Click" zi şi noapte-n căutare
Sătui de trai de zi cu zi,
Din funduri de tărâm de suflet
În adânc străfund, în gând de vis-
Ne alergăm într-un răsuflet
Pe un ecran, spre Paradis...
Culori şi nume nu-s rivali;
Ne întâlnim idei şirag
Cum perle pure, în virtuali
Ne vindem inimi, drag la drag...
Facem "love club"-ul de Planetă,
Ne spovedim făr-a fi popi,
Părtaşi, fără de verighetă,
Trâind cu jind, pân-am fi gropi
În lumea, nudă-n siguranţă...
Ne-am fabricat amici tumult
Cu-acord de-o mică importanţă;
De-o floare pe cavou şi-ascult...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Obsedat de câte un vis pe care
îl ţin minte când mă trezesc,
dar nu aş putea să-l povestesc.
------------------------

Neştiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer

Ce-ai să faci cu-atâta beznă
Spirite înaripat
Când inelul de la gleznă
Ţintuieşte-te de pat?

Eşti aici. Dar şi departe
Dormi. Dar şi călător-eşti
Într-o lume ce desparte
Cerul de cele lumeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

Neştiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer

Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Ţintuindu-te de pat

Eşti aici. Dar şi departe
Dormi. Dar şi călător-eşti
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumeşti

Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aidoma scribului

Poíesis-ul duhului sfânt –
din cartea cunoaşterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.

Rugă, şoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul –
în sunetul vieţii boem.

Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris –
autopoíesis între veghe şi vis.

Un spaţiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei –
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină şi har;
rămas spectator la comedia umană,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Mă caut printre flori de primăvară,
iar paşii mei sunt îngropaţi în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agaţe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
şi-n ciobul lui se zbate-alegoria.

Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
şi, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe să nuntească.
Nimicul meu din sine-şi arde rugul,
printre pistile care-şi lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.

Mă primenesc, în rugă, de păcate
şi sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă fără noroc

Toamnă cu gust de gutuie
Dulce-acrişor şi strepezit,
Cu paloarea ta gălbuie
Ai glasul ploii, repezit.

Unde-ai ascuns atâţia fluturi?
Ce-ai făcut cu soarele verii?
De ce-ţi place pomii să-i scuturi
Şi să ne-arunci pradă durerii?

Ce mamă nu ţi-a dat un suflet,
De ucizi tot pe unde treci?
Cu ochi de fulger, pas de tunet,
Urmele tale-s brume reci.

Păr despletit de frunze moarte,
Mantie plină de noroi,
Tu eşti acea nescrisă carte,
Ce se citeşte doar în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, vino...

Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ţi aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.

Şi-am să vin cândva, furiş,
să privesc în ochii-ţi ninşi,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.

Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ţi fur liniştea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.

Şi-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
şi mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pretind mai mult

Nu vreau să-mi amintesc de trecut,
de geamurile sparte şi de visele neîmplinite,
mă îmbrac în hainele prezentului viu.

Nu-mi caut singurătatea, îmi produce teamă,
mă bucur de prieteni şi suflete calde,
prin gândurile mele îşi face loc necunoscutul
pe care doresc să-l descopăr ademenitor.

Noaptea se destramă în ochii limpezi ai apei,
curgere spre mările albastre,
fiinţă în lichidul picurat al ploii
prin cercuri din care se pierde durerea
şi înfloresc tulburaţi pomii toamna
de la care nu se mai nasc fructe.

Aştept în această rătăcire zidită
sosirea ta asemeni primilor zăpezi,
nu pretind mai mult
decât un pelerin spre templele timpului,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea iubirii

sunt pelerinul rătăcit pe un ţărm
pe umeri pânze însângerate
suspină trandafirii în liniştea serii
se răsfrâng gânduri uitate prin parcuri
e târziu, se lasă tăcerea
suspină pe buze iubiri
cade înserarea pe ţărm de baladă
se scurge o fată pe nisipul fierbinte
stele se cufundă melancolic în mare
vâsle ritmează firesc printre valuri spre ţărmul primar
înfloreau trandafirii în curte
eu căutam spini printre crini
colina adoarme pe umerii ploii
răsună şi vântul
fereastra'i deschisă în casă
în iarba verde-crudă, joacă fecioare
tremur, privesc, ce visare...
mă cheamă o fată la joc
ce dulce'i chemarea dintăi
jocul e rug, e foc năpraznic în suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!