pelerinaj şi timp

Miraj de vară

soarele proiectează razele în spaţiu
descrie profiluri sublime în natură
nectarul zilei îl sorb cu nesaţiu
iluzionistul mă vrăjeşte, mă fură.

în livada cu meri râd magice lumini
apleacă ramurile cu roade bogate
se ospătează-n treacăt pelerini
strâng în conştiinţă secunde fermecate.

trubadurul are dulceaţă în voce
face o serenadă iubitei la balcon
poeţi pun în versuri iubirea precoce
eu mă simt ca fluturul ieşit din cocon.

nu este timp de durere atroce
răsună pe cer momente de bon ton.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet călător

Vorbe grele, şoapte-n gând,
meditând suflet plăpând...
să nu dai ce ai mai sfânt,
trecător pe-acest pământ.

Lasă-n urma ta un nume,
pe o stradă, pe-o minune,
pe o carte, pe-o iubire,
asta-i marea amintire
ce rămâne moştenire.

Lasă vise, chiar secrete,
pelerin printre vedete,
peste timp toate să fie
personaje, poezie...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre peştii din apă

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Luaţi-i apa şi va muri, pe uscat nu îi prieşte;
Şi, au spus unii, care legile sfinte-au încălcat,
Că cel mai mare bine-i atunci când n-ai niciun păcat.

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Lăsaţi-l acolo, e locul care i se potriveşte.
Aşa-i şi omul care, pe al vieţii întortocheat traseu,
Spune, luaţi-mi tot, dar lăsaţi-mi Dumnezeul meu.

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Acolo el face sport oricând sufleţelul lui râvneşte;
Aşa-s şi rugăciunile pentru oamenii cu har ceresc,
Sunt în elementul lor când întru Dumnezeu convieţuiesc.

* John Bunyan, 1628 - 1688, scriitor şi predicator baptist englez; a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru convingerile lui religioase, perioadă în care a scris celebra alegorie creştină "Călătoria pelerinului" (The Pilgrim's Progress), pelerinul fiind creştinul/ creştina pe drumul anevoios către Cetatea Cerească.

poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrat în cântec

Culorile franjurate peste cochilia unui timp
absorbit de ape pe verticala nordului
ridică ţărmurile în picioare.
Umbrele, care acoperă orologiile,
sunt plecate în pelerinaj
spre zodiile dintre solstiţii.

La vremea amiezilor, încătuşate în viori
sunetele se sparg în pereţii de sticlă.

Pe aici îmi erau paşii fără urme, între zile
ameninţate de drumurile-simbol,
ca nisipurile detaşate de ape,
pe care se odihneşte trupul iubirii.

Nimeni nu ştie cum în adâncul visului,
dorinţa e o flacără albastruie
care arde inima trubadurului
intrat în cântec.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deghizări

păşesc în glii, de zbor uitând penaje
eternităţi în oameni deghizate,
îşi făuresc în lutul stâmt cnezate
făcând la duhul lor pelerinaje.

au ploi de timp în văz, utilizate
la ale nunţilor prin veac miraje,
acele trei ce ducem în bagaje
de când ne nasc destine-n stele-n spate.

în zămislire soarta-n trai străpunge
apoi veni-vor nopţi cu plâns de carne,
în moarte-n urmă viaţa să ne-alunge.

când zei de piatră-n vis o să ne-ntoarne
cu lacrima-n sfinţire spre-a ajunge
vom aşeza vecie în lucarne.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând...

Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viaţă şi moarte.
El ştie că-i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.

Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeşteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.

Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult să reziste.
Şi totuşi, de viaţă nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..

Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără să poată să şi le-amintească,
atâtea speranţe apuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Liliana Popescu din Unde eşti, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

vreau poemul să vorbească de al verii miraj
când totul este verde şi-s vesele parcuri
străbat cu fericirea intim pelerinaj
secundele în ornic se joacă pe arcuri.

acum renasc în rime visele supreme
nopţile sunt tandre mă învelesc cu raze
lumina din cuvinte se transformă poeme
Luna se destinde pe iubitoare fraze.

n-am să scriu despre dureri şi lacrimi
credinţa mă îndeamnă la gesturi şi fapte
ştiu că în univers există şi patimi
dar viaţa este dulce ca miere cu lapte.

poeţii mă inspiră răsar dintre mulţimi
trăirea lor boemă e-n opere de arte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

tradiţii străvechi sunt ţesute în ie
gospodarii ţării sunt şi buni creştini
timpul păstrează splendorile în glie
elixirul fericirii e stors din ciorchini

cântul şi hora vibrează în călcâie
nunţi alungă nori avari şi străini
tradiţii străvechi sunt ţesute în ie
gospodarii ţării sunt şi buni creştini

roadele bogate se culeg din câmpie
la mese se cinstesc prieteni vecini
naţia se-ndreaptă către veşnicie
văi şi munţi atrag mii de pelerini

tradiţii străvechi sunt ţesute în ie
gospodarii ţării sunt şi buni creştini

rondel de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând precum iasomia

Nu vreau să intru în somnul nimănui.
Tăceri, neînţelesuri, vagi ispite
le las pe-un drum pierdut.
Demult nu mai cred în memoria lucrurilor
nici în aura timpului, în care
petale de aur îmi fulguiau peste umăr.
E-o lume haotică- pietrele muşcă
din umerii pelerinului
şi din soarele ce-abia răsare.

Sunt ostenită, vreau înfloriri
să mă-nrobească
şi un gând frumos, precum iasomia.
În dinastiile tăcerii,
îngerii să cuvânte...

poezie de Violeta Pasat (ianuarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!