Poezii despre pelerinaj și visare, pagina 2
Deghizări
pășesc în glii, de zbor uitând penaje
eternități în oameni deghizate,
își făuresc în lutul stâmt cnezate
făcând la duhul lor pelerinaje.
au ploi de timp în văz, utilizate
la ale nunților prin veac miraje,
acele trei ce ducem în bagaje
de când ne nasc destine-n stele-n spate.
în zămislire soarta-n trai străpunge
apoi veni-vor nopți cu plâns de carne,
în moarte-n urmă viața să ne-alunge.
când zei de piatră-n vis o să ne-ntoarne
cu lacrima-n sfințire spre-a ajunge
vom așeza vecie în lucarne.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpie
Pe câmpia întinsă, rănită de sete
Te văd alergând cu ochii în lacrimi
Prin vântul albastru ce-ți bate în plete
Și cu umerii goi zdrobindu-se-n patimi
Te-ndrepți către locul unde viața pândește -
Cameleon al vremii, pelerinaj distins -
Nu privești, doar alergi și inima gândește
Rostind prin culoare că trăiești într-un vis
Tu vezi că o umbră cade-n curmeziș -
Te întrebi ce durere în tine se zbate
Câmpia devine însângerat suiș
Sufletul ți-a luat-o înainte, în noapte
Nu e durerea ta, chiar de ți-e inima grea
Sângele-ți arde, focul continuu nu se mai stinge
Te zbați, te lupți, să strigi ai vrea
Dar setea se-ntinde, câmpia o linge
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia
Cu înserarea pe spate,
mă duc la mare să mă fac
corabie
ca un pelerin, străbat pe jos câmpiile
și munții, trec în genunchi
prin nisipuri ca să-mi îndeplinesc
visul dintotdeauna: să fiu corabie,
să plutesc și să mă bată furtunile,
să se așeze soarele în pânzele mele
ca un albatros obosit,
să dănțuiască delfinii în juru-mi.
cu înserarea pe spate
mă apropii de această privire lichidă
a mării
și nu știu, măcar, ce voi face
dacă înecații vor ieși din valuri
și vor vrea să-i iau pe punte,
ce voi face eu singur,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
vreau poemul să vorbească de al verii miraj
când totul este verde și-s vesele parcuri
străbat cu fericirea intim pelerinaj
secundele în ornic se joacă pe arcuri.
acum renasc în rime visele supreme
nopțile sunt tandre mă învelesc cu raze
lumina din cuvinte se transformă poeme
Luna se destinde pe iubitoare fraze.
n-am să scriu despre dureri și lacrimi
credința mă îndeamnă la gesturi și fapte
știu că în univers există și patimi
dar viața este dulce ca miere cu lapte.
poeții mă inspiră răsar dintre mulțimi
trăirea lor boemă e-n opere de arte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte de vrajă
noaptea se strecoară în cântec de greieri
pe cerul mirat stele dansează o polcă
din lanul de gânduri, tu poete să treieri
poemul cu grău... vis hipnotic de votcă.
să străbați exaltat ca luna universul
să întâlnești la porți lumini îngerești
la vernisaj de astre tu să prezinți versul
care îți amintește mereu să iubești.
știi iubirea de viață o imensă livadă
ramuri pline de rod se-apleacă la pământ
pelerini îl gustă sunt mirați să vadă
minuni care cresc pe hotarul sfânt.
rădăcina iubirii e o sacră plămadă
în adâncul glie se încălzește-n cânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul-artă efemeră
Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizației
oamenii nu erau iluminați și demonii își răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveștii
verde de apă stătută,
în acel colț din cerul nopții
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârșita mare a suferinței
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid și lua foc....
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare o derulare din amintiri
Noaptea si-a risipit întunericul pe miriștea lunii
eu îl caut prin cotloanele gândului,
nu găsesc decât umbra unui fulger
care mi-a spintecat norii.
Iubito, nu te mai știu acasă printre vise,
ai alte smulgeri din trupul câmpiei
îți văd pălăria prin grâu,
o ancoră la țărmul înmiresmat al cerului.
Tu împarți sănătate celor ce nu sunt bolnavi
și rupi din fiecare câte o poveste,
să mi-o spui când beau cafeaua amară.
Asta zic și eu plăcere, pelerinaj prin ploaie,
să respiri încântarea lascivă și udă
cu sufletul dincolo de împrejurare
și cu sunetele iubirii care se topesc în urechi.
Tu strângi la piept o carte, eu te strâng pe tine
mai tare,
nu văd unde vom ajunge,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de vecernie
Pelerinul pe cale, e-hei!...
Să mă-mpace cu "azi" și cu tine,
Corăbii mânate de-ahei
Plutesc, se preumblă prin mine.
Ora își mână secundele,
Roza de vânturi le scutură
Înspre galaxiile, multele,
Sunete verzi ce mă flutură.
Cenușa din vatră se-aprinde,
Vasul de lut scânteiază
Pregătind o cină cuminte
Prelungind un soare de-amiază.
Turme coboară pe uliți
Și clopot anunță vecernii,
Raze țâșnesc precum suliți
Pe valea de vise a Cernii.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aidoma scribului
Poíesis-ul duhului sfânt
din cartea cunoașterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.
Rugă, șoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul
în sunetul vieții boem.
Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris
autopoíesis între veghe și vis.
Un spațiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină și har;
rămas spectator la comedia umană,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pelerinaj și visare, adresa este: