Poezii despre perfecțiune și superlative, pagina 2
Paradoxala demisie a lui Nero
Așa
cum
a
promis
cerșetorilor
De la
porțile
Romei
Nero
și-a
dat
demisia
În
cele
mai incendiare
versuri
scrise
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (4 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte in carlige de rufe
Azi-noapte te-am visat!
Am visat că prindeai
In cârlige noaptea!
O prindeai bine de un capăt
Si de celălalt o prindeam eu,
Să stea întinsă perfect
Să pară noaptea cea mai lungă
Pentru că intrase la așteptare
Si la dor...
Dar dimineața tot a venit!
Si a smuls cârligele
Prinse atât de bine,
Iar noaptea s-a spulberat
Așa alungită cum era
Si la un capăt eram eu
Cu cârligul în mână
Si la celălalt, tu,
Descumpănit, dar râzând...
poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeleg...
Mușc din tine ca din pâine;
Tu, pe mine, doar mă sorbi
Din priviri, ca pe un bine
Ce ți-e teamă să-l aprobi!
Să nu crezi că nu 'nțeleg:
Limbajul privirii tale,
Ce mă imploră să neg,
C-am fi precum două zale!
Și-nțeleg și a ta teamă,
Că doar este pe măsura
Dragostei ce te blestemă,
Că nu îți asculți natura!
Și-nțeleg și de ce taci,
Când eu îmi urlu iubirea...
Parcă-ai vrea să mă provoci,
Să scot la tine securea.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără îngeri
Am obosit să mă ascund-n spatele monitorului
Parcă aș fi în fața unei ape vii
Ceva încremenit ce prinde viața
Brrrrrrr
Mi-e teamă să nu fiu absorbită
Dincolo...
Dar... parcă...
aș vrea să mă dizolv printre pixeli
În cea mai erotică îmbrățișare din lume
Cea mai desăvârșită iubire
Un program nebun de fericire
Scriind
Răsfoind
Mințind
Vrăjind
... în rând cu lumea
Inventând povești nicicând posibile
Cuvinte împușcate cu încredere
Victime zdrobite...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Marcian
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fiară desăvârșită
I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conștient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelență și de perfecțiune
E de preferat să-ți ții limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puțină greutate.
Un animal nu va învăța de la tine să vorbească,
Dar tu poți învăța de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuiește înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îți împodobești discursul cu inteligența necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.
poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorii
Cei mai dezinvolti- actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cand incep sentimentele sa se clarifice.
Patati de ulei,
Cu sepci veridice,
Ocupand tot felul de functii,
Intra si ies pe replica,
Care le vin sub picioare ca niste presuri.
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Grimati tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu nu a murit.
El doar ne călăuzește
de la înălțimea transcedentală
a geniului absolut
în desăvârșirea epopeei naționale
fără de sfârșit
pentru ca prima limbă vorbită de oameni
cea mai frumoasă
să se ridice
în altarul sacru al iubirii de neam
la înălțimea dumnezeirii care a creat-o.
Eminescu nu a murit
numele lui este numele mirului sacru
din Liturghia Cuvântului românesc
este lumina Luceafărului călăuzitor.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rău
Sunt rău
Mușc, nu glumă
Zilele trecute am mușcat
Un măr
Îi simțeam seva cum se prelinge
Pe gâtu-mi de taur
Dar nu m-am oprit
Să ia aminte toate merele:
Nu vă mai mâzgăliți cu ruj
Și
Nu vă mai dați rotunde
V-am spus că-s rău
Uite, ieri
Mă bâzâia un ego
L-am pocnit de masă
Fără nicio remușcare
Se deschisese ca o carte cu poeme
În care-i puteam citi
Toate vorbele mieroase
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (18 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre perfecțiune și superlative, adresa este: