Poezii despre pian și viață, pagina 2
Sunt cel din urmă altruist?!
Mi-e sufletul mai gol și trist
Și gustul vieții amărui.
De-o vreme umblu ca silhui.
Sunt cel din urmă altruist?!
Mă uit la clici de nesătui,
Ca la o mină, un genist.
Mă simt ca bietul pianist,
Cântând și fals și nimănui.
Secată mi-este călimara
Și muzele m-au părăsit.
Cei ce-adevărului trag scara,
Cu-a lor minciuni m-au asurzit,
Ducând spre nicăierea țara,
Pe drumuri de nedeslușit.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amestec de cuvinte
Mi-am amintit acum
de tine
și de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
și cu care promiteai
viselor
nopți întregi
de singurătate.
Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viață
și am
simțit că o
iubesc
mai mult decât
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
ești mai frumoasă ca lumina
și bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te știe
sau te-a avut - Ești mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toți ai mei din șantier
ești draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieții mele amuletă
- ce altceva să îți mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente cu Secret Garden
tonuri dintr-o rapsodie alunecă în glezne
îmi înfierbântă sângele precum un foc
ce luminează noaptea șiruri de bezne
visul meu pe-o stea își face loc.
în răspândire totală rătăcesc prin gânduri
plenitudini de simțiri sufletu-mi inundă
sub farduri sclipitoare ascund riduri
chefuri nebune de viață abundă.
sufletul meu cere voluptăți ideale
dinamismul muzicii crește tensiunea
intervenția divină curmă clipe bestiale
pianul și vioara și-au sfințit comuniunea.
trăiesc cu Secret Garden momente speciale
triumfez în Paradis întregindu-mi viziunea.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă
Ascultă, te rog, ale pianului sunete,
Dans pentru gânduri și pentru minte!
Simte cum lungește timpul, pianul,
Cum minutul îl face, cât anul!
Te rog, ascultă vioara sublimă,
Cântec duios, leac pentru inimă,
Cum plânge de jale, de of și de dor,
Și te înalță, apoi cu un dulce fior!
Ascultă, te rog, ascultă și naiul,
El ne povestește și doina și vaiul,
Cum măsoară și picură prin el viața
Și ne veselește, ca pasărea dimineața!
Ascultă, ascultă, te rog și chitarele,
Leac bun, pentru toate mădularele,
Când chitara puternic vibrează,
Sângele-n vene, dansează, dansează!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micime
am intrat și am ieșit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă
s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identitățile cardurile viața
femeile au invadat spațiile intime
ale bărbaților
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre și umeri
s-au iubit balenele cu pești feluriți
am iubit și eu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia ta
La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumești,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubești?
Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ți dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ți cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopți cu lună plină?
Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înflorește-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieții dor,
Prin gândurile tale, cu șoapte de amor?
Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze și cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheață,
Ți-aștern mii de săruturi pe-a buzelor dulceață?
[...] Citește tot
poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară ninge ca în vis
Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.
Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.
Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o iluzie...
De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită
Am vrea să fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina
Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În Re major
doamne șoptește-mi măcar
cum să interpretez viața...
pe unde trebuie să mai alerg neoprit
cu filozofia-n brațe?
spune-mi, ce mi-a mai rămas de atins
prin adierea infinită de suspine
sau cum să abordez ciutele
pentru îndelunga lunecare prin nefrică?
cum să depășesc expertiza toamnei trupești
fără să vărs lacrimi-n aripile suspendate
pe colțul sfâșiat al cubului aruncat într-o râlă?
cum să candidez și eu la amăgirea ta albastră,
hai, spune-mi odată!
m-am încâlcit în rezervele de viață acum
și tot depășind tăcerilor instincte
hai, învață-mă!
cum să dezertez din echinocțiul pianului
rămas blocat în Re major...
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pian și viață, adresa este: