Poezii despre poștă și scrisori, pagina 2
Tam tam
ea înțelege
că nimic nu înțelege
și scrisoarea n-o primește
nu-și face speranțe
de ruj
rimelul lângă prezervativ
testele driver picate cu brio
trage din țigară ca un mujic
cutia ei poștală - un pântec
e plină cu flori de liliac
într-un mov relativ
ofertele de la penny
naivo te uiți obosită
versurile sunt erecte
și-ți plac decolteurile
coperta face spume
balonașe colorate în culori morbide
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretul rezistenței mele
Găsesc încă-n cutia poștală scrisori, cele mai multe de la oameni
care-au luat-o razna-n cămăruțe sordide,
cu slujbe prin fabrici sau fără slujbe,
oameni care trăiesc cu curve sau fără femei, fără speranță,
doar cu băutură și furie.
Sunt scrise pe pagini rupte din caiete de dictando
cu un creion neascuțit
sau cu cerneală,
cu litere mărunțele, înclinate
spre stânga;
iar hârtia este cel mai adesea mototolită,
îndeosebi în partea de sus,
iar în ele ei spun că le place marfa mea,
c-am descris lucrurile așa cum sunt și că
ei au simțit asta, că le-am dat încă o șansă,
că cineva chiar le cunoaște viața și ceea ce simt.
E adevărat, am cunoscut acele realități,
mai acut decât mulți dintre ei,
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar nici eu, de mă strig
O rugină de tei prin frânturi de amiezi
Vechi scrisori de amanți peste timp încă ning
Din pănuși de porumb mă privesc și se sting
Ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi.
Trec poștași abătând foste vremuri prin gări
Un bătrân ațipit trece mâna prin nori
Plouă dor strecurat din arcuș de viori
Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări.
Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit
La prăpădul tăcut al atâtor iubiri
Cresc pe străzile lui și acum trandafiri
Și pe umeri, înfrânt, un oftat de cuțit.
Vin în liniștea mea patru scânduri de pom
Despre viață citesc ochii mei într-un zar
Despre moarte învăț dintr-un vechi calendar
Sunt o roată de tren într-o haină de om.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul absolut
Ulițe strâmte, case fumurii, colindători și preoți
sclipind de țuică bătrână și gustări de cozonac înecăcioase,
eu, igrasios, cu tensiunea redusă la zero, în pragul
unei idei de geniu care întârzie,
iubiri apuse, esențiale, bântuind lepros ca niște cerșetoare
mincinoase și tinere, cu fardurile înmuiate de ceață,
îngustimile oarbe, muchiile primitoare de spută fertilă,
aceiași poștași bizari, cu scrisorile lor de pe front,
și chiar nevrând, și chiar nechemată,
febra acestui nou început patologic, copilărindu-se
sinucigaș de-a nașterea precum cu o sticlă
cu cap de mort,
în care esența trecutului și-a pierdut orice miros.
Acesta e singurul meu anotimp de moarte și de viață.
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hannah Armstrong
I-am trimis o scrisoare cerându-i ca în amintirea vremurilor de demult
Să-mi demobilizeze feciorul din armată;
Dar poate că nu a putut-o citi.
De aceea am mers în oraș și l-am convins pe James Garber,
Care scria minunat, să-i compună o scrisoare.
Dar poate că s-a pierdut la poștă.
Așa că am făcut tot drumul până la Washington;
Mi-a luat mai mult de o oră să găsesc Casa Albă.
Când am găsit-o, nu m-au lăsat să intru,
Ascunzându-și zâmbetele.
Apoi m-am gândit:
"Oh, well, el nu mai este același om pe care l-am cunoscut eu
Și care lucra împreună cu bărbatu-meu
Și pe care toți, acolo, în Menard, îl strigau Abe."
Ca o ultimă încercare m-am întors către gardian și i-am spus:
"Te rog, spune-i că bătrâna matușa Hannah Armstrong
Din Illinois a venit să-l vadă în legatură cu băiatul ei bolnav
Din armată."
Well, imediat m-au lăsat să intru!
Și când m-a văzut a izbucnit în râs,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din eternitate
De acum, așteptăm să ne aducă,
Nea Poștașul,
Scrisori din eternitate, scrise
De mame,
De bunici și alte neamuri adormite,
De cei a căror cădere au săvârșit
Pentru glie,
De tineri, de copii nenăscuți
Scrise pe foițe de aburi,
Împodobite cu miresme de lauri...
Încet-încet, se mută în cimitir satul,
Nu vor mai fi fete mari care s-aștepte
Scrisori de la iubiții lor plecați în armată,
Sau copii să meargă la scăldat la Sâi...,
Iar toamna la școală,
Căci, nu vor mai fi nici dascăli.
Nu vor mai rămâne
Nici capre, nici ciobani să le pască...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Dumnezeu
Am rătăcit scrisoarea către tine mamă
Când tu plecai grăbită, către Dumnezeu...
Am rătăcit, bolnav, și-a ta scrisoare, tată,
Și e păcat, că-i timbru chiar sufletul meu.
O fi prea mare haos, poștașii sunt absenți,
Ori moartea e în grevă și cu birou'-nchis...
Destinatar fictiv, ori angajații neglijenți,
Că s-a întors bătrân, chiar plicul nedeschis.
Poate te-am supărat cândva părinte, tată,
Prea ocupat să te aud cu boli și suferinți...
Am realizat târziu, când haina-ți nepurtată,
O țin pe holul de spital, înlăcrimând și sfinți.
De ce îți văd abia acum un zâmbet obosit,
Că parcă ochii i-am avut închiși, un orb...
De ce doar despărțirea de-un tată chinuit,
Deschide sufletul, în față la al morții corb.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poștă și scrisori, adresa este: