Poezii despre povești de dragoste și viață, pagina 2
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de opal
povești de iubire duios îmi șoptești
la ceas de seară când stele surâd
în cântecul lunii armonie nutrești
departe de-ntunericul aspru perfid.
ne acoperă tandru noaptea de opal
visele se înalță până sus la stele
împreună trăim un destin ideal
pe maluri de speranțe am clădit castele.
mă las iarăși cuprinsă de nostalgie
gânduri s-au strâns buchet de busuioc
îl așez sub pernă nu știu de letargie
am băut lumină dintr-un pocal de foc.
în codrul fericirii am adunat magie
din univers sublim ne plouă cu noroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
de-aș mai fi în floarea vieții
aș izola singurătatea într-un cânt
nu aș mai simții povara ceții
și-aș învăța să nu mă mai frământ.
n-aș lăsa furtuna să-mi răvășească chipul
lacrimi nu le-aș risipi pentru tristețe
aș privi fericită cum îmi surâde timpul
și nu m-aș chinui cu boli de bătrânețe.
îmi este gândul doar la tinerețe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândețe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.
am îmbătrânit dar primesc cu finețe
povești de iubire din nesfârșite lumi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să iubești femeia
Femeia trebuie iubită
În fiecare clipită
Fără întrerupere
Ca-ntr-un perpetuu mobile
Chiar înainte de a se trezi
La tine-n brațe să o ții
Să îi vorbești în șoapte
S-o strângi în brațe
Să-i spui că ai visat-o
În somn ai savurat-o
Ca-ntr-o poveste de amor
De ea îți este tot mai dor
Visurile sunt stări ce le trăiești în noapte
Sunt amintiri ce nu se vor uitate
De vrei femeia s-o iubești cu voluptate
Poți să-i vorbești de vise, iubește-o în realitate
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pe fuioare de cântec
multe minunății s-au scris despre iubire
umplând academii rafturi de biblioteci
deschide ca vântul porți cerești și poteci
plutește peste munți și văi cu aripi de zefire
grație diafană-i iubirea-n inima deschisă
lumini și mângâieri daruri de luceafăr
primește, să nu simtă negura vieții proscrisă
anotimpul dragostei este pururi teafăr
doar inima scrie povești de iubire
se ține de mână cu slovele coapte
inovează emoții le transpune în fapte
lumini îngerești adună în privire
sub clar de lună glăsuiește în șoapte
pe fuioare de câtec trece în nemurire
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa plec fara a privi in urma
Poate ar mai fi fost
multe
de spus dar mi-a plăcut ideea
de a pune punct.
Măcar o dată să plec deși nu era cazul.
Să-ntorc spatele, să trântesc ușa
(de prea multe ori
am închis-o cu grijă).
Să plec fără a privi în urmă.
Sunt nerăbdătoare să văd
ce-mi rezervă viața.
(Ne pare rău, nu se mai fac rezervări!)
Poate îl întâlnesc pe cel
care cu o singură mână
îmi deschide sufletul și citește
o poveste de dragoste.
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată mare...
colinele noastre parcă-s sâni de fată mare
nesărutată încă doar strânsă pe furiș în brațe
și văile parcă-s niște fuste puse-n poale și care
mereu atrag privirile involuntarelor broboațe
câmpiile noastre parcă-s spatele aceleiași fete
în rociță de satin însăilată cu floricele
pădurile noastre-s degetele ei, imperechete
în jurul gâtului meu, când ușoare, când grele
albăstrimea cerului afundată în firea ei drăgălașă
se surpă în zâmbete cristaline ca un murmur de izvor
întunecimea nopților o sparge o sărutare golașă
adusă de razele luni pe aripe grele de dor
ca un punct culminant în povestea de dragoste simplă
calea lacteie -și așterne covorul de stele sub nori
acolo departe și sus, lângă tâmplă lipită de tâmplă
să-l calc în picioare cu ea pân -la muchii de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile singurătății
nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generații,
aspirațiile au devenit utopii,
chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichității,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,
nervii mi s-au tocit ca șinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
cu șpan și cuie bătute
trăită de ucenic
făcea sicrie pentru pistolarii
mai puțin ageri mai puțin pricepuți
a ținut și el pistolul în mână
trăgea în cutiile de tablă galbenă
atunci plecase din arizona
era prea cald pentru un pistolar
care avea căruță cu termopane
și aer condiționat
călărea un cal albastru teleghidat
era decupat din lumea lui van vogt
era la un picnic la marginea drumului
într-o clădire a morții
dintr-o zonă a morții și a fenomenelor paranormale
intrase în zona vizitată de extratereștrii
mânca burger și bea whisky
fără gheață direct din sticla deschisă
spre lume
calul fuma marijuana dintr-un trabuc
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ancorăm în noi lumina
- O taină a inimii mele ești,
misterioasa mea poveste de iubire!
O adiere a gândului meu ești,
fără chip, nume, loc, timp,
cu soarele în priviri,
pe cerul tău îmi scriu zborul ființei.
Oricât ai vrea să te descoperi,
descoperindu-te,
în mijlocul timpului
ceva îți va lipsi, persoana.
Acolo unde inimile se deschid
totul se transpune,
iubirea nu poate fi oprită,
uimiți asistăm
la simfonia creației născute,
dacă i-am cunoaște rădăcinile
am zâmbi, mai mult de dragul nostru.
Să ancorăm în noi lumina!
- Simte-mi trupul gol,
înfășurat pe deplin în al tău,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (12 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre povești de dragoste și viață, adresa este: