poveşti de dragoste şi visare

Noapte de opal

poveşti de iubire duios îmi şopteşti
la ceas de seară când stele surâd
în cântecul lunii armonie nutreşti
departe de-ntunericul aspru perfid.

ne acoperă tandru noaptea de opal
visele se înalţă până sus la stele
împreună trăim un destin ideal
pe maluri de speranţe am clădit castele.

mă las iarăşi cuprinsă de nostalgie
gânduri s-au strâns buchet de busuioc
îl aşez sub pernă nu ştiu de letargie
am băut lumină dintr-un pocal de foc.

în codrul fericirii am adunat magie
din univers sublim ne plouă cu noroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să iubeşti femeia

Femeia trebuie iubită
În fiecare clipită
Fără întrerupere
Ca-ntr-un perpetuu mobile

Chiar înainte de a se trezi
La tine-n braţe să o ţii
Să îi vorbeşti în şoapte
S-o strângi în braţe

Să-i spui că ai visat-o
În somn ai savurat-o
Ca-ntr-o poveste de amor
De ea îţi este tot mai dor

Visurile sunt stări ce le trăieşti în noapte
Sunt amintiri ce nu se vor uitate
De vrei femeia s-o iubeşti cu voluptate
Poţi să-i vorbeşti de vise, iubeşte-o în realitate

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scenă

în rol ca într-un balans
picioarele urcă neliniştea pe tavanul zugrăvit
cu aşteptare,
ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,
cuvintele mă răscolesc,
prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoţia,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,
cu răbdare
povestea de iubire intă în memoria incitată de joc,
secvenţe răstignite în intersecţii dureroase dansează cazacioc,
pe o scară ce duce spre vis
glorii efemere se amestecă în omul mărunt rupt de vreascuri şi timp
cu pieptul văduvit de zâmbet.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabilă, senzuală iubire

noi doi iubite nutrim acelaşi vis
să trăim fericiţi până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoţii absolute.

mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni şi patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viaţă sfinţii heruvimi.

iubite eşti vioara iar eu sunt arcuşul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcuşul
pe muntele credinţei pe cărări de vis.

în braţele tale iubite mi-e culcuşul
şi mă simt protejată departe de abis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte extatică

în şoapte de taină se strecoară vântul
timpul deapănă poveşti de iubire
leagăn trainic al naturii e pământul
mănunchi de raze pătrund în privire.

un amalgam de gânduri înalţ către cer
sentimentele s-au colorat în curcubeu
suntem doi în visul încărcat de mister
la flacăra iubirii ne încălzim mereu.

luna se fascinează de dragostea noastră
stelele ning lumina blândă şi suavă
suntem transfiguraţi de noaptea albastră
în curând vin zorii pogorâţi din slavă.

ne vom trezi-n miresme ca florile din glastră
sa bem nectarul zilei cu savori de agavă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alice

dragostea expiră, Alice
ca o halcă de carne uitată în galantar
timpul e doar un ştrengar
care te poartă pe aripile nechibzuinţei
fericirea
un pahar de tărie prea plin
nu încerca să înveţi alfabetul pământului, Alice
vizuina iepurelui e prea strâmtă
pentru visele care se strivesc de caldarâm
chiar dacă te îmbeţi în fiecare noapte cu un trup de bărbat
tot nu vei învăţa
că iubirea nu se împacă niciodată cu înţelepciunea
că inimile astea bătrâne se frâng ca nişte surcele

poate că indiferenţa e tot un fel de poveste de dragoste
scrisă la mai multe mâini

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva...

spune-mi ceva,
despre noi, cei de ieri, îmbătaţi de visarea unor clipe irepetabil,
despre mine, despre zumzetul de petale din iarna, în care fericirea ne făcea cărări de stele
prin sufletele noastre rebele,
despre zâmbetul meu de atunci, ce-i putea împrumuta mării adânci
cele mai frumoase taine,
despre paşii noştri unduiţi de fulgii unor prea suple idealuri,
despre cântecul pe care mi l-ai fredonat în ureche, atunci când ţi-ai apropiat buzele
ca să-mi săruţi inima răvăşită de iluzii,
despre cea mai sfântă îmbrăţişare, pe care
cules-o din jarul lunii atotstăpânitoare,
despre mirosul cuvintelor tale suave,
care-mi desena clinchete viitoare,
despre trecătorii visurilor noastre, care nu cunoşteau rozele de aripi sticloase,
despre nemurire, despre tot ce s-a putut scrie dintr-o poveste de dragoste nemărginită...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile singurătăţii

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generaţii,

aspiraţiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichităţii,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca şinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine iar revin

Mă-ntorc din nou cu teamă şi durere
Spre drumul vechi şi plin de amintiri,
Rechem din fila vremii clipe efemere
Şi sângeră iar dorul nins cu trandafiri.

Sărutul zorilor desprins din lacrima iertării
L-am pus pecete peste gemetele mării
În unduiri de valuri şi cor de pescăruşi
Doinind povestea de iubire cu al soarelui arcuş.

Hoinar pribeag pe inima-mi veşnic stăpân,
Oricât să plec aş încerca la tine iar revin
Cum pruncul trage la sânul de mamă
Mă-ntorc şi eu la tine ca la o icoană.

Şi nu mai vreau sa plec rămân cu tine,
Numai aici îmi va fi cel mai bine.
Şi nu vor mai fi intre noi tăceri şi ploi,
Iar visul nu va mai sfârşi la revărsat de zori...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul de la păşune

Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de păşune
Eram doar o copilă şi tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, şi mai aveam şi-un câine

Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă păşune cu iarbă şi cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată şi un tânăr păstor

Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Şi stelele priveau în măreţia lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor

Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu ştiu de ce şi cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!