Poezii despre prezent și învățători, pagina 2
Tată drag din cer
Din cer Tată scump și drag
Iat-un pumn azi de țărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină
Doamne vreau și eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ți Divine
Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îți mulțumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc
Eu ți-aduc acum mărire
Pentru planu-Ți întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curriculum Vitae
1) M-am născut într-un Oraș Liber, lângă Marea Nordului.
2) În anul nașterii mele, banii erau rupți pentru
a face confetti. O franzelă costa un milion de mărci. Desigur,
nu-mi amintesc aceste lucruri.
3) Părinții și bunicii mă ocroteau. Lumea
în care trăiam era blândă și nu avea gheare.
4) Un corn al abundenței plin cu bunătăți m-a luat într-o clădire
cu clopote. O învățătoare cu sâni mari se ocupa de mine.
5) Acasă, rafturi pline cu cărți conectau pământul de paradis.
6) Duminicile copilul orașului se pierdea printre conuri de brad
și pâlcuri de ciuboțica-cucului, un tren aluneca spre zare.
7) Țara mea a fost lovită mai periculos de istorie decât
de cutremure sau de uragane.
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul invizibil
(la sfârșitul viitorului)
1.
căzute din cer, cuvintele mesagere, găzduite-n inima ta
tare de dimineată, înainte de răsăritul soarelui, te cheamă la mare
aerul dimineții se umple de lumea invizibilului
care-i mult mai bogată
ca cea a vizibilului
cu îngeri și cu oameni invizibili
ca omul de ieri și ca cel de alaltăieri
între cei invizibili și imposibili fiind și tu
celcarezicecă "între acum și atunci
se intinde o clipă lungă
ca o punte între a fi și a nu fi"
trăite deodată-ntr-un punct cu proprietăți
care descrie locul geometric
de prin alte locuri și alte dăți
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți uita bunicii, niciodată...
În memoria învățătorului
Ion Șerbulescu, din Valea cu Apă - Gorj
În șirul lung de sărbători creștine
Din iarnă, după mândrul Revelion,
Se mai înscrie una SÂNT - ION
Și tandru, gândul zboară către tine...
Bunicul meu! Și, ca de-atâtea ori,
Cum te păstrez în suflet ca icoană,
Azi, ostenit de-a vremii noastre goană,
Mă-ndrept înspre icoane-n sărbători...
S-a dus în Cer, pe-o rază de lumină,
Bunica noastră, blânda mama Veta,
Înscrisă-n buletin Elisabeta...
Cu nume și prestanță de regină!
Șapte copii, rămași sub steaua lor
Să lupte într-a lumii grea vâltoare...
I-ai îndrumat cu drag, pe fiecare -
Părinte tu le-ai fost, și-nvățător
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe interioară
Acest loc este un vis
pe care doar visătorul îl crede real,
apoi, asemenea zorilor, vine moartea
și tu te trezești râzând
de ceea ce ai crezut c-a fost durerea ta.
Dar mai există ceva legat de-acest vis;
orice faptă crudă și nesăbuită
comisă în iluzia acestei lumi,
nu va dispărea la trezirea din somn.
Ea rămâne
și va trebui interpretată.
Toate zâmbetele răutăcioase,
toate pornile carnale imediate,
toate veșmintele rupte-ale lui Iosif,
se vor preface-n lupi feroce
pe care tu va trebui să-i înfrunți.
[...] Citește tot
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El domină Universul
A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort ucis pe cruce al vieții împărat
Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura
Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cursă nedreaptă
Diferențele dintre noi par a fi atât de evidente, doar pentru că ne limităm la a percepe doar câteva elemente: potență financiară, popularitate, aspect fizic. Atât timp cât vom folosi aceste elemente drept repere în cursa pentru viața ideală', vor exista învingători și învinși. O cursă nedreaptă, în care marea majoritate a concurenților pleacă deja cu minim un handicap.
Furați de ritmul mereu alert al acestei curse nebune după succes', pierdem din vedere un lucru esențial: faptul că viața se întâmplă acum.
Poate ai auzit deja despre Conștiință', Sine' și multe alte nume ce au fost date acestei părți fundamentale din noi. Dar ce legătură are asta cu momentul prezent, și de ce este promovat ca fiind cel mai important lucru de către cei ce au servit de-a lungul vremii drept învățători?
Motivul este surprinzător de simplu, putând să-l intuiești de unul singur dacă pui pauză alergăturii pentru câteva secunde. O poți face chiar acum, parcurgând aceste rânduri - ascultă foșnetul din jur, mulțimea de sunete ce se îmbină surprinzător de armonios, având în vedere cât sunt de diferite; privește cât de multe culori împodobesc ceea ce tu numești realitate', unele reci, altele calde, unele pronunțate, altele fade, pierzându-se unele-n altele, pentru a da naștere unui tablou neprețuit, al cărui autor nu poate fi numit; simte cum aerul îți mângâie nările cu o atingere ca de cașmir, insuflând viață plămânilor și astfel animându-ți corpul.
Acum revino aici, la tine.
Poți spune oare tu, cu siguranță, că cel ce parcurge aceste rânduri, s-a născut, și va muri?
Poți spune oare tu, cu siguranță, că cel ce își reflectă chipul în râul cu apă clară al acestor cuvinte, e condamnat la judecată?
Și în final, privește-l pe acesta direct în față.
Oare pe chipul său, nu se-mpletesc aceleași culori ca cele pe care le-ai privit și mai devreme?
Oare în corpul său, nu se joacă aceleași sunete pe care le-ai ascultat și mai devreme?
Oare acei curenți ușori de aer pe care i-ai simțit, pun vreo condiție? Nu se dăruiesc ei oare, oricui are nevoie, indiferent de nume, limbă sau trecut? Și dacă ei fac asta, tu de ce nu le-ai urma exemplul?
Vezi tu, prieten drag, alergătura aceea nebună, ce acum pare a fi departe, de parc-ar fi pe Lună, e doar imaginație - propria noastră creație. Ea nu există aici, unde nu ne putem întrece, pentru că pașii noștri merg la unison; unde nu putem țipa mai tare unii decât alții, pentru că împărtășim cu toții același glas; și unde, nu mai există învingători și învinși, ci doar obiective îndeplinite, sau încă nu.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele șapte bătălii de pe Golgota
Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.
Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!
I. Lanțurile
Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.
Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școală în clasa întâi
Trecut-au șapte ani, de când
Eu am venit pe acest pământ,
Și uite-mă în clasa întâi,
Voi fi eleva cea dintâi.
Am așteptat acest moment,
Și mă încearcă un sentiment,
De-acum încolo va fi greu,
Dar dacă-mi ajută Dumnezeu,
Voi ține steagul cât mai sus,
Cum de fapt eu am decis,
Voi fi mereu mândră de mine,
Și singură mă voi susține.
Luna Septembrie, moment de răscruce,
Nimeni la școală nu mă va întrece,
Voi fi o elevă sârguincioasă
Și-i voi întrece pe toți din clasă.
Părinții mei, vor fi mândri de-a lor fiică,
Chiar și bunicul și bunica,
Să se laude cu mine,
Că-s, o elevă minune.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Angelin Leru (10 septembrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și învățători, adresa este: