Poezii despre prezent și televiziune, pagina 2
Calculatorul și televizorul
S-a iscat dispută mare
Azi, în dormitor;
Vina-ntreagă cred c-o are
Un calculator.
Încrezut și pus pe sfadă,
Turuie de zor,
Sare, cu vorbe grămadă,
Pe-un televizor:
Ești de modă învechită
- Țipă-nverșunat -
Ai o viață prăpădită,
Și ești plafonat.
Ai programe limitate
Și cu paraziți,
Nici măcar nu-s up-datate
Și nu merg pe biți.
A spus multe vorbe grele,
-Nu s-a încurcat -
Câte-n lună și în stele,
Pân' s-a descărcat.
[...] Citește tot
fabulă de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum ... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reeditat CV
Cum naiba dintr-un fustangiu
Vânjos în brațe barcagiu,
Sunt brusc limfatic, un firav
Mai puțin vesel, pus pe grav?
Nu mai am gașcă, nu mai beau,
Nu mai fumez, sex nu mai au
Nici fete, nici femei... sunt cast
Și orice flirt e un nefast!
Nu mai ies des pe bulevard
Ce-a dispărut; e un bastard
De magazine-n șir clonate
Cu fete multe... exponate.
La telefon nu-s căutat
Decât la plăți; ceva de luat
Și chiar mașina de-o am sport
N-aspir nimic, e doar efort?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orson Welles
Orson Welles face publicitate pentru whisky
la televiziunea japoneză. E ciudat să-l vezi
aici, în Tokyo, la televizor, recomandând
japonezilor să cumpere whisky G & G Nikka.
Îl urmăresc de fiecare dată cu profundă fascinație.
Azi noapte am visat că regizam una din reclame.
Erau șase cai negri în film.
Caii erau poziționați de-o așa manieră
încât, când îi vedeau împreună cu Orson Welles,
oamenii ieșeau imediat din casele lor
și cumpărau whisky G & G Nikka.
Nu era o reclamă ușor de filmat. Trebuia
să fie perfectă. A fost nevoie de multe duble.
Domnul Welles era foarte îngăduitor, vădind
un umor înțelegător.
"Vă rog, d-le Welles," parcă spuneam," veniți
un pic mai aproape de cai."
El zâmbea și se dădea mai aproape.
"Cum e acum?"
"E chiar bine, d-le Welles, perfect."
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haideți să mai credem în Iisus Hristos!
Horoscoape astăzi ne îndrumă sorții,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare își arată colții
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Neștiut de nimeni merge-n veșnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi țin tovărașie
și-l înaripează spre cerești altare.
Un sărman mănâncă supa lui creștină,
pe piept, el își face crucea preasfântă,
din puțina pâine oprește puțină
pentru un câine frate cu privirea mută.
Țintuit de-o cruce zgâriată-n perete,
sataniști sălbatici pe el se răzbună
îl batjocoresc lovindu-l cu sete
cu înjurături de Hristos și mumă.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteorologul
Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Și zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de știință, meteorolog.
Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citește pe platformă termometre,
Și giruete, și heliograf.
De ești atent și îi asculți cuvântul
Când îți vorbește din televizor,
Vei ști a doua zi cum bate vântul
Și de ce simți că oasele te dor.
Iar dacă după zile liniștite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme și avertizări.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lutul Sufletului
Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine
O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!
Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanterna
nu-mi amintesc să fi tras cu praștia-n vrăbii
să fi băut o cană cu vin cu vreo puștoaică
la telejurnal sau mihaela nu aveam cum să mă uit
televizorul era în camera părinților iar eu veșnic
citeam cu lanterna aia din tablă cu baterie pătrată
ascunsă sub plapumă cartea pe care
o voi scrie mâine
nu-mi amintesc să fi fost vreodată mai tânăr decât astăzi
deși cănile nebăute mă latră și mă scuipă din ochi pe stradă
telejurnalul a devenit totuna cu un fel de mihaela
știu asta de la lucrătorii salubrizării urbane
care tot strâng camerele părinților aruncate de la ferestre
în televizoare minuscule
din greșeală am călcat pe-o laternă sau pe ecoul luminii
vin vrăbii, din ce în ce mai multe vrăbii, ridiculizându-mă
amărâtule n-ai nici măcar praștie
trec niște, cum să spun, un fel de mâine (de ce nu are plural?)
prin articulațiile falangelor
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echitate
De ce s-a inventat criteriul?
Aveți vreo explicație la reușită?...
M-am întâlnit azi c-o grăsană, o smintită;
Era "inspector"... și-ncă-și mai făcea liceul.
Ineptul, leneșul din facultate
L-am zărit la televizor; mare director
În minister, sectoru' "Integritate"(?)...
Pierdut printre minciuni, nerușinat, un impostor.
Mirela, veșnic o neostoită,
Cu gând nebună la desfrâul din amor,
La "Adopția copiilor pe țară" e numită...
Sătulă de autohton, e din buget, tot la "exterior".
Ce bine-mi amintesc de-o umbră de coleg,
Insuportabil de un prost dogoritor
Și-nalt... la rău și-n șmecherii un bun strateg...
Pe "merit" a ajuns ambasador(?).
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Editorul
Astăzi pentru o clipă m-am îndoit de mine,
De valoarea mea artistică
Dar am înțeles că vina nu-mi aparține
Este vina unui editor ce se-mbracă în straie de clerici
Și poate spune ce vrea oricui
Căci mai nou e promovat la televiziune
Deci cu stupoare am căutat isbn-ul cărții mele de debut
S-o pot reedita
Dar surpriza a fost și mai mare că nu exista nici autorul, nici titlu, nici editura... la Biblioteca Naționala Română
Într-un cuvânt am murit înainte să exist...
Așa că voi reedita, scuze voi edita o nouă carte
Pentru a renaște din propria cenușă
Și a mă mândri cu opera mea de debut, stângace dar sinceră
Morala e: Astfel fac unii averi pe spatele proștilor ca noi...
Că nu sunt singura
Mă rog, cine se simte să mă contacteze în privat cu explicații Ca sa nu le cer eu prin plângeri.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i omul?!
Ce-i omul?! Biet vânzător de iluzii...
Ființa ce se vinde pe sine
În războiul cu arta,
Prin al sieși cuvânt...
Este mal de pământ
Peste care se-nalță, ruginită și rece,
Inima ta...
Un ardent legământ cu sfârșitul,
O plutire, un sentiment care
Să te convertească la neînsuflețire...
Un comandant onorific al propriilor porniri,
Smulgând lacrimi și sânge
La cei care caută,
În televizorul alb-negru,
Buletinul de știri.
Eroul ce se lasă medaliat
Cu durere și spaimă,
De brațele reci ale morții,
Cu mătănii de lacrimi...
Ce-i omul?! Și cine ești tu?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și televiziune, adresa este: